Interviu in exclusivitate cu Cristian Gheorghe (directorul Teatrului „Fani Tardini” Galati) – „Identitatea unei natiuni este data in primul rand de valoarea pe care o are din punct de vedere cultural”

Un director tanar si creativ aduce intotdeauna un suflu nou si o noua libertate de expresie, atat pentru colectivul cu care lucreaza, cat si pentru proiectele pe care le propune. Iar cand este vorba despre arta, acest lucru este cu atat mai benefic atat pentru institutia ca atare, cat si pentru intreaga comunitate.
Pe Cristian Gheorghe l-am cunoscut si l-am admirat prima data in „Antidotul„, unde a creat un personaj fascinant si bulversant, totodata. Am aflat apoi, cu bucurie, ca el este noul director al Teatrului „Fani Tardini” din Galati si cred astazi ca teatrul va capata un plus valoare o data cu noul sau management.
Cristian Gheorghe a acordat revistei Star Gossip Magazine un nou interviu in exclusivitate, in care am vorbit despre nivelul actorilor, al dramaturgiei si al publicului de astazi, dar si despre proportia dintre arta si succes.

Esti un artist care a experimentat deja diverse forme de teatru. Care mai sunt cautarile tale în teatru?

Cand faci meseria asta, cautarile, ideal vorbind, ar trebui sa fie permanente. Mereu cauti, mereu te cauti pe tine insuti si te redescoperi in ipostaze noi, prin abordarea unui personaj sau al altuia, prin intalnirea pe care o ai cu un regizor sau altul. Teatrul este pana la urma o perpetua cautare, un labirint minunat in care ne jucam atat de frumos pe cat de frumosi suntem interior, in care ne prefacem ca nu stim drumul, din care iesim mereu, la chemarea divinitatii, fericiti ca am reusit intr-o singura viata sa calatorim in acest labirint al autocunoasterii in care ne-am descoperit in mult mai multe ipostaze decat o pot face ceilalti oameni.

S-a ajuns la nivelul in care actorii de astazi sa isi poata permite sa aiba anumite asteptari de la public?

Mereu actorii au avut asteptari de la public dar si publicul are asteptari de la actori si de la institutiile de cultura. Eu cred ca nu poti sa ai pretentia unui public educat, atata timp cat nu incerci sa-l educi. Si ma refer la o educare posibila prin spectacole de calitate, printr-un nivel cat mai ridicat din punct de vedere cultural al celor care practica aceste minunate stari de ”a fi” si anume actorie , regie, scenografie, etc.

Care este cea mai mare implinire profesionala a ta de pana acum? Dar cel mai mare vis?

Impliniri au fost multe. Fiecare rol pe care il faci, fiecare spectacol pe care il duci la final este o implinire. E adevarat, sunt proiecte care mi-au ramas in suflet mai mult decat altele si ma refer aici la „Taramul Celalalt”, „Moartea lui Eskrokov”, „Mincinosul”, „Petitoarel”, „La Umbra Vantului”, la rolul pe care l-am interpretat in filmul „Filantropica”, dar si la spectacolele realizate din postura de regizor si anume „Bolnavul Inchipuit” – Constanta, „Noaptea Furtunoasa” – Tulcea, „Hotelul Celor Doua Lumi” – Galati, „Das Heilige Objekt der Begierde (Sfantul Obiect al Dorintei)” – Vienna, „Paparazzi” – Barlad.
Cel mai mare vis este sa reusesc sa implinesc dorintele teatrale ale spectatorilor din cele trei posturi in care ma aflu: actor, regizor, director de teatru.

Care este miza teatrului Fani Tardini: dramaturgia clasica sau cea contemporana? Care dintre cele doua tipuri de scrieri are cel mai pozitiv feedback din partea publicului?

Miza este teatrul de buna calitate si atat. Nu conteaza genul dramatic, conteaza felul in care este realizat spectacolul in sine. Publicul nu are apetenta doar pentru un gen dramatic sau altul, ci gusta orice, atata timp cat acest ”orice” este la un nivel ridicat din punct de vedere calitativ. Galatiul are un public exceptional, un public matur, un public inteligent, caruia i-a placut mereu si a stiut mereu sa aprecieze teatrul de valoare.

Cat de mult sprijin considera ca se ofera din partea statului pentru actorii nostri? Ce ar trebui schimbat din punct de vedere legislativ pentru ca satisfactia profesionala sa se manifeste pe deplin?

Actorii romani sunt lipsiti de comoditate materiala, comoditate care automat iti da o relaxare extrem de necesara pentru a putea crea. Statul s-a indepartat si se indeparteaza din ce in mai mult de tot ce inseamna cultura, fara sa observe sau fara sa-i pese de faptul ca o societate fara cultura este o societate condamnata la disparitie. Identitatea unei natiuni este data in primul rand de valoarea pe care o are din punct de vedere cultural. Din fericire, pe plan local, avem sprijinul celor care au grija de destinul Galatiului, suntem ajutati de fiecare data cand avem nevoie, lucru benefic atat pentru teatru, pentru oras dar si pentru propria lor imagine.

Cum se reflecta la tine improvizatia scenica? Cat de mult conteaza ca actorului sa i se permita din partea regizorului si o oarecare libertate in jocul actoricesc?

Actorul, fiind un creator, are nevoie de libertate pentru a putea crea. Improvizatia este, sau poate fi, acel moment de libertate in care actorul, continand toate datele personajului, construieste singur anumite trasee, anumite gesturi, la care regizorul nu s-a gandit sau pe care nu i le-a dat, dar care fac parte din conceptul regizoral initial. Improvizatia in cadrul unui rol trebuie sa fie facuta raportandu-te la conceptul regizoral, la linia spectacolului, la datele personajului. Tinand cont ca lucrul la un rol nu se termina odata cu premiera, improvizatia este esentiala, tocmai pentru ca orice rol , orice spectacol este viu, el continuand sa creasca, sa se dezvolte chiar si dupa prima iesire in fata publicului. De asta este foarte interesant pentru un spectator sa vina sa vada acelasi spectacol de mai multe ori tocmai pentru a putea fi martorul acestei evolutii.

Care consideri ca sunt punctele forte ale Teatrului „Fani Tardini”? Cum vezi tu infratirea/competitia cu teatrul brailean?

Unul din punctele forte ale teatrului din Galati este faptul ca are o trupa de actori talentati, deschisi in fata unor noi experimente, capabili sa faca fata propunerilor regizorale diverse, actori care iubesc aceasta minunata joaca serioasa, actori care din punctul meu de vedere merita din plin sa aiba parte de intalniri scenice cat mai interesante.
Legat de teatrul brailean, nu cred ca este vorba de o competitie, ci de inceputul unei colaborari pe care si eu si directorul Teatrului ”Maria Filotti”, dl. Lucian Sabados, ne-o dorim cat mai de lunga durata si pe care o consideram de bun augur atat pentru actori, dar mai ales pentru publicul pe care il servim (atat cel galatean cat si cel brailean). Aceasta colaborare consta in primul rand in crearea de mini stagiuni brailene la Galati, dar si invers, mini stagiuni prin care publicul spectator din cele doua orase va lua contact cu creatiile teatrale ale celor doua institutii de cultura.

Cat de mult conteaza ca actorul de azi, de teatru sau de film, sa aiba studii in domeniu?

Vezi și

Plicul, în regia lui Dan Tudor, noua premieră de la Teatrul Dramaturgilor Români

Este foarte important. Scoala este inceputul drumului, este prima etapa, esentiala in definirea ta ca om de cultura. Este adevarat ca se spune ca actoria este o meserie care ”se fura”, este adevarat ca exista si au existat actori fara studii de specialitate, extrem de talentati, dar astea sunt exceptii. Nu cred ca m-as fi simtit ”intreg” ca actor, ca regizor, daca as fi sarit minunata etapa a scolii de teatru, unde am intalnit oameni senzationali, de la care cu adevarat am invatat ceva, fara sa ”fur” nimic. Si ma refer la profesorii de actorie Ion Cojar si Stefan Radof, ma refer la marele critic de teatru, cu care am facut Istoria Culturii si Civilizatiei, dl. Valentin Silvestru, la cautatorul de adevar si deschizatorul de minti, care este regizorul Alexa Visarion, dar si la toti ceilalti profesori pe care i-am avut si care au stiut prin talentul lor sa ne lumineze si sa ne faca sa descoperim secretele acestei frumoase lumi a teatrului.

Cum definesti tu un actor de succes si care este relatia ta cu succesul?

Nu pot defini un actor de succes. Este o meserie extrem de subiectiva. Arta in general este subiectiva: ce imi place mie, altuia este posibil sa nu-i placa. Nu stiu ce inseamna actor de succes. Numarul mare de spectatori care vin sa te vada? Aplauzele interminabile de la finalul unui spectacol? Faptul ca apari la TV in extrem de multe emisiuni? Interviurile? Autografele? Nu cred ca este vorba de asta. Un actor de succes cred ca ar trebui in primul rand sa invete sa fie cat mai modest. Relatia mea cu succesul? Il respect si incerc sa fiu cat mai modest in relatia cu el. Pentru ca daca azi (se zice ca) il am, e foarte posibil ca maine sa dispara.

Care sunt principalele obiective de atins pentru 2014?

Proiectele ca director, proiectele ca actor, proiectele ca regizor. Este un an bogat si imi doresc sa ramana asa si sa nu se schimbe nimic, imi doresc sa le pot duce cu bine la capat pe toate. Ce proiecte? Imi place sa vorbesc la trecut despre proiectele mele.

Ce mesaj doresti sa adresezi publicului care te admira in spectacolele montate sau jucate de tine?

Sa vina in continuare in acest magic templu al Thaliei, pentru ca tot ce se intampla aici se intampla pentru el. Tot ceea ce facem, facem pentru Regele nostru, care este publicul si fara de care noi nu am fi fost decat un simplu vis frumos al zeilor, ramas vesnic in lumea ireala a oniricului.