DE VORBA CU LUCIAN SABADOS | MANAGERUL TEATRULUI „MARIA FILOTTI”BRAILA – Despre noua premiera teatrala, experienta si viata artistica, in genere, de la Braila

Teatrul „Maria Filotti” Braila se pregateste de o noua premiera a unui text grandios, un text pentru publicul cu varsta intre 8-90 de ani, iubitor de teatru. „Regele gol” scris de Evgheni Svart si regizat de managerul teatrului brailean „Maria Filotti” va avea doua repetitii generale cu publicul in datele de 22 si 23 iunie. Inspirat oarecum de faimosul basm „Hainele cele noi ale Imparatului”, textul merge preponderent spre o critica a oricarui sistem totalitar, iar distributia include unele dintre cele mai proeminente nume artistice brailene: Narcisa Novac, Zane Jarcu, Adrian Stefan, Valentin Terente, Catalina Nedelea, Elena Andron, Flori Popa, Dan Moldoveanu, Silvia Tariq, Vanessa Radu, precum si colegii Lucian Pinzaru, Nicholas Catianis si Alex Iordache.

Star Gossip Magazine a stat de vorba recent cu managerul TMF si regizorul noii productii teatrale, dl Lucian Sabados, despre acest nou spectacol, notiunea de management si regizor de succes, dar si despre proiectele de viitor ale teatrului brailean.

De ce o piesa pentru copii?

Era nevoie, la un moment dat, de o reintoacere la copilul de astazi, copilul care nu se regaseste in repertoriul teatrelor, in special cel cu varsta intre 8 ( varsta la care refuza sa mai mearga la teatrul de papusi) si 14 ani ( cand i se creioneaza personalitatea, refuza sa mai traiasca in conceptul de copilarie). Si atunci, noi, cei care educam publicul, fie ca suntem profesori, sau directori de teatre, trebuie sa facem ceva mai mult pentru aceasta varsta. Iar la sfarsitul mandatului trecut am luat decizia de a include in repertoriul teatral spectacole pentru copiii care au depasit deja varsta pentru teatrul de papusi. Asa a aparut programul “Incursiune in lumea copilariei”, asa a aparut si dorinta de a da exemplu ca director, sa fiu eu primul regizor care “ataca” un astfel de text. Este un text exceptional, “Regele gol” al lui Evgheni Svrt, un text adresat in principal maturilor, insa plecand de la basmul “Hainele cele noi ale imparatului”, am ales sa gandesc o versiune scenica adaptata si pentru varsta 8-14 ani. Nu este un spectacol in special pentru copii, cum nu este nici un spectacol pentru maturi, este un spectacol pentru cei cu varsta intre 8-90 ani, pentru ca se refera la lucruri, teme, de o actualitate debordanta, ingrijoratoare, si atunci, pariul meu ca director este de a aduce impreuna copiii, parintii si bunicii, pentru a reflecta cu totii, la nivelul experientei personale, la temele propuse de acest text.

Cum ati ales distributia?

Fiind atat directorul, cat si regizorul lor, este evident ca imi cunosc bine trupa si o pretuiesc foarte mult. Eu cred ca un director de teatru nu poate face performanta si sa obtina un real prestigiu decat daca este un bun profesionist si coleg de breasla cu actorii teatrului pe care il pastoreste. In cazul meu, consider ca este o sansa foarte importanta pentru mine, personal, de a cunoaste si mai bine oamenii, de a-i modela si mai bine, de a le vorbi despre mine ca profesionist, si nu doar ca manager, de a construi punti de comunicare care trec dincolo de granitele relatiilor de serviciu

Ce ar trebui sa inteleaga si sa preia spectatorii ce vor viziona acest spectacol?

Temele sunt importante, vorbim despre nevoia de a te opune oricarei forme de dictatura, intoleranta umana, politica, administrativa a oamenilor politici care de multe ori nu vor sa ia pulsul poporului si al agendei zilnice de probleme ale poporului si isi conserva demnitatile si prerogativele. Si este vorba si despre sansa ca iubirea, naturaletea, farmecul varstei sa invinga la un moment dat aceasta ierarhie stricta stabilita de o dictatura. Solutia este un pic idealista, insa este totusi un basm modern. Mi-am permis multe libertati, elementul ludic creandu-mi complicitatea cu spectatorul pentru a putea transmite mesajul piesei. Finalul este unul absolut surprinzator si restabileste ideea de poveste, de fabula moderna. Vor fi anumite elemente istorice la nivel de costume, decor – care este unul inteligent si mobil, exista foarte multa sugestie si apar foarte multe proiectii – pentru ca vreau ca tinerii sa se simta foarte bine regasind imaginea 2D in acest spectacol. Muzica este foarte interesanta, este o muzica originala, facuta special de Cornel Cristei si vom avea si anumite tablouri coregrafice. Per total este un spectacol ce nu exclude feeria si comicul, sunt multe situatii de un comic chiar burlesc, ce portretizeaz? situatiile birocratice.

Ce este mai greu: sa fiti un regizor de succes sau un manager de succes?

In primul rand eu imi doresc sa fiu un manager iubit de public si dintotdeauna pe mine m-a definit mai mult aceasta performanta manageriala. Ca regizor nu am geniul lui Dabija sau Maniutiu, dar am stiinta de a construi povesti pentru un public inteligent, un public al zilelor noastre, care are de castigat de pe urma spectacolelor mele. Sunt un regizor absolut obsedat de transparenta mesajelor spectacolelor mele. Lucrez totul cu respect fata de munca actorului, exprimandu-ma in permanenta prin actori. Cred ca sunt un regizor care a avut de multe ori succes, mi-am propus sa formalizez unele din gandurile, visele si modul meu de a face teatru. Iar ca manager, cred ca am o relatie foarte buna cu publicul brailean. Am cunoscut in Braila un oras cu o tipologie, mentalitate si experienta de teatru diferite, iar marele succes consta in relatia de incredere recipoca cu publicul brailean. Iubesc povestea, emotia si comunicarea. Voi alege intotdeauna ca manager lucruri ce pot sensibiliza, care pot face spectatorul sa fie mai tolerant si mesaje explicite, esentiale, care privesc lumea de astazi.

Cum simtiti ca v-ati schimbat dvs si teatrul pe care il pastoriti de la inceputuri pana in prezent?

Un director de teatru este un mentor, un frate mai mare cu o uriasa raspundere, care asteapta tot timpul ca actorii, fratii sai mai mici, sa fie respectati si sa fie bine reprezentati de regizori si de spectacolele in care sunt distribuiti. Asa ca din punctul asta de vedere, mi-am schimbat interlocutorul – ma refer la colegi, mi-am schimbat destinatarul – publicul si acesti doi vectori esentiali pentru un manager te fac sa te schimbi cu totul. Eu m-am reinventat la 56 de ani, nu multi au acest curaj. Am renuntat la vechile mele habitudini de ploiestean si m-am adaptat cu totul spatiului brailean. Iar aceasta provocare este benefica pentru un artist la 56 de ani, iar reinventarea este singurul motor real de a face ceea ce iti place.

Vezi și

Festivalul Filmului Francez – susținut și de Biblioteca Județeană „Panait Istrati” Brăila

Cum suna viitorul pentru teatrul brailean? Ce alte proiecte ambitioase aveti in perspectiva?

Avem proiecte foarte importante. Pe 22 si 23 iunie va invit, intrare libera, la doua repetitii generale cu public, ce fac parte din programul meu de management “Clasa de teatru”, cu scopul de fidelizare si sensibilizare a publicului. Ma intereseaza sa iau pulsul real al publicului fata de acest spectacol, iar dupa o repetitie generala se intampla la un moment dat sa mai modifici un anumit ritm sau accent al unei scene, faci astfel acordul fin cu publicul. De fiecare data se lasa cu discutii cu publicul, pentru ca acesta este scopul, un dialog foarte deschis cu spectatorul.

Ce ne puteti spune despre Festivalul de Teatru Zile si Nopti de anul acesta?

Tema editiei din acest an a festivalului este una din nou generoasa. Este vorba de Comedia – intre hohote si lacrima, cu o noua abordare a formelor artistice ale comediei. Vor fi in proportie de 80% teatre din Bucuresti invitate. Din pacate, teatre destul de importante din tara pe de o parte nu au spectacole care sa intre in tema din acest an, fie sunt teatre care sunt la capatul tarii, cum e Aradul sau Oradea, si trebuie sa gandim si economic. La Bucuresti sunt spectacole interesante, actori foarte iubiti. Totul este gandit si artistic, si economic. Vor fi 7 zile de festival, 6 cu doua spectacole si ultima cu un singur spectacol surpriza. Perioada de festival este 17-23 septembrie. De asemenea, va fi si teatrul brailean cooptat in acest festival, cu minim o premiera. Si, ca un element de surpriza, va exista si o piesa a teatrului Nottara inclusa in festival, in regia subsemnatului.

Cat de receptivi considerati ca sunt brailenii fata de teatru, in genere, si care considerati ca este cel mai important motor ce ii motiveaza sa vina la teatru?

Este un public foarte mandru de trupa lui. Un public care. atat timp cat il tratezi cu respect si vii cu lucruri puternice, te respecta foarte tare si te impinge de la spate. Stagiunea aceasta a fost o stagiune cu sali pline aproape in permanenta. Am sansa de a nu exista foarte multe metode de petrecere a timpului liber in oras. Iar noi, precum si Filarmonica Lyra, reprezentam o alternativa foarte solida si serioasa de petrecere a timpului liber prin tot ceea ce facem. La Braila teatrul este o traditie din 1859. Exista placerea de a te simti bine intr-o cladire superba, de a vedea actori minunati, de a te simti ca acasa. Practic, motorul care anima publicul este experienta teatrala, artistica a acestui oras.