Cele mai mari jafuri din istoria muzeelor

Istoria, cultura și arta mereu au fost ispititoare și au aprins cele mai ascunse instincte ale oamenilor. Nu e niciun secret faptul că furturile operelor de artă au atras în urma lor sume exorbitante și legende bazate pe un pic de adevăr și multă ficțiune, pentru a crește și mai mult prețurile lucrărilor. Au existat o multitudine de furturi și încercări eșuate de a obține frumoasele și unicele capodopere. Dintr-o mulțime nesfârșită, unele s-au evidențiat și au rămas în istorie datorită unor mici detalii care au contat. În continuare prezentăm câteva dintre cele mai importante jafuri din istoria muzeelor și consecințele acestora:

1. Muzeul Luvru din Paris, Franța
   Toată lumea știe legenda furtului vestitului tablou „Mona Lisa” a lui Da Vinci din Muzeul Luvru în 1911, dar ceea ce nu se știe este că datorită acestui jaf, prețul picturii a crescut peste noapte și, dintr-o lucrare importantă, a ajuns să fie un element cheie în tezaurul cultural mondial. Într-o noapte toridă de vară  italianul Vincenzo Perruggia, personal al muzeului, din motive patriotice sau din dorința arzătoare de bani, după sfârșitul zilei de muncă a luat tabloul și s-a făcut nevăzut timp de doi ani,  până când, în anul 1913, a încercat să o vândă unui negustor de artă și a dat greș. Italianul a fost capturat de către organele legii, iar capodopera a fost returnată în Franța, în pofida protestelor națiunii italiene asupra întoarcerii acesteia în țara sa de baștină. În prezent, prețul lucrării lui Leonardo Da Vinci ajunge la suma de  aproximatix 630 milioane de dolari americani.

2. Muzeul Isabella Stewart Gardner din Boston, SUA
   Un alt caz interesant de jaf este cel de la muzeul din Boston, Isabella Stewart Gardner. În anul 1990, la mijlocul lunii martie, doi vânători de artă au intrat în muzeu, deghizați în agenți de poliție, sub pretextul că dețin un mandat de arestare pe numele gardienilor și este nevoie încătușarea acestora până la sosirea patrulei. Timp de aproape două ore, hoții au furat un număr de 13 tablouri, în pofida faptului că au fost înregistrați de camerele video. Paguba totală produsă  muzeului  a fost în total de aproximativ 350 milioane de dolari americani. Acesta rămâne cel mai mare jaf din istoria Americii, care, nici până în ziua de azi, nu a fost descoperit, iar identitatea hoților rămâne un mister, precum locația tablourilor dispărute. Printre operele dispărute se află și „Concertul” lui Veermer”, în valoare de 200 milioane de dolari.

3. Muzeul Brukenthal din Sibiu, România
   În anul 1968 complexul muzeal din Sibiu a căzut și el pradă unui complot care i-a costat o avere atât din punct de vedere material cât și cultural. Pe data de 26 mai a acelui an, mai multe persoane au intrat în muzeu ca turiști și au rămas la etajul superior, ascunși până la închidere. Un lucru era totuși evident: grupul de hoți cunoștea cu lux de amănunte locul. După terminarea programului, aceștia au ieșit din ascunzătoare, au ales opt dintre cele mai valoarease lucrări și au părăsit incinta prin curtea bisericii. Potrivit anchetei poliției de la acel moment, tâlharii au reușit să scoată picturile din țară în 3 zile. Printre tablourile furate se numără „Moartea Cleopatrei” de Anton Van Dyck, „Portretul unei tinere femei” de Rosalba Carriera, Portret de bărbat cu craniu” a Maestrului Legendei Sfântului Augustin, etc. Suma totală a picturilor se ridică la suma de 25 de milioane de dolari.  După 30 de ani, patru dintre tablouri au fost găsite în America și repatriate înapoi în România, iar celelalte încă rămân a fi un mister nerezolvat. Tot în același an, în Budapesta  la Muzeul de Arte Frumoase au fost prinși patru italieni care au acționat după aceași strategie ca la Sibiu și care, mai apoi, au recunoscut că ei au comis nelegiuirea din Brukenthal.

4. Muzeul Chacara do Céu din Rio de Janeiro, Brazilia
   Rio de Janeiro este recunoscut în întreaga lume datorită carnavalului fastuos organizat. În anul 2006, în timpul festivalului, patru indivizi înarmați și mascați au dat buzna în Muzeul Chacara do Céu și, datorită agitației de pe străzile aglomerate, au reușit să sustragă cele mai de preț tablouri de acolo: Dansul” de Picasso, „Jardin du Luxembourg” de Matisse, „Doua balcoane” de Dali,  „Marina” de Monet, precum și o carte rară cu poemele lui Pablo Neruda și ilustrații create de însuși Picasso, în valoare de aproximativ 50 milioane de dolari. Din păcate și după 15 ani acest jaf rămâne o enigmă încă nedeslușită, iar amintirea acelor tablouri pâlpâie câte puțin.
5. Muzeul Kunsthal din Rotterdam, Olanda
   În dimineața zilei de 16 octombrie 2012, când soarele încă dormea, iar cerul era cuprins de bezna pătrunzătoare, la Muzeul Kunstahl din Rotterdam au fost declanșate alarmele care semnalau o încălcare gravă, însă, până la sosirea organelor de lege, infractorii erau deja dispăruți, iar împreună cu ei și șapte tablouri valoroase: „Tete d’Arlequin”  de Pablo Picasso, „La Liseuse en Blanc et Jaune”  Henri Matisse,  „Waterloo Bridge, London” și „Charing Cross Bridge, London” de Claude Monet , „Autoportretul” lui Meijer de Haan, „Woman with Eyes Closed” de Lucian Freud și „Femme devant une fenêtre ouverte” Paul Gauguin. Poliția a rămas stupefiată de rapiditatea și profesionalismul de care au dat dovadă hoții. totul durând exact 2 minute și 48 de secunde. Un an mai târziu, chiar în România, au fost prinși suspecții jafului, însă, spre marea disperare a tuturor iubitorilor de artă și a celor de la Rotterdam, picturile nu au mai putut fi recuperate. Mama unuia dintre inculpați din comuna Carcaliu, județul Tulcea, a declarat că ar fi dat foc tablourilor chiar în șemineul din casă, pentru a-și apăra odrasla. Operele făceau parte din Patrimoniul Mondial Unesco și valorau sute de milioane de euro, și, în pofida acestui lucru, măsurile luate nu au fost atât de drastice. Femeia a primit 2 ani de pușcărie, iar alți complici s-au ales cu o amendă.Arta mereu va fi ca mărul din Eden pentru sufletele noastre muritoare, iar din dorința de a ne simți puternici și măreți vom recurge la cele mai nebunești soluții pentru a deține ceva ce de fapt nu aparține nimănui. După cum a spus însuși Da Vinci „pictura este ca o poezie mută” iar cel care vrea s-o audă trebuie doar să asculte cu sufletul și să ignore rațiunea.
   
   „Mona Lisa, 1503-1507”