De vorbă cu…Elena & Raluca – Mandala Travel: ” Fiecare loc nou are puterea de a deschide un portal spre noi înșine.”

Le-am cunoscut pe fetele de la Mandala Travel România într-o după-amiază friguroasă de iarnă și “they had me at hello”.

Și asta se întâmplă foarte rar atunci când ai interviu pentu un job 🙂 Personalitatea lor caldă și energia m-au făcut să-mi doresc foarte mult să fac parte din echipa Mandala.  Spre norocul meu, am luat job-ul şi am avut plăcerea să lucrez alături de Elena și Raluca, unde am devenit în timp cele 3 muşchetare de la Mandala, dar, cel mai important, trei prietene.

Am învățat foarte mult de la ele, atât profesional, cât și pe plan personal. Fetele au fost și continuă să fie o sursă de inspirație pentru mine, așadar au fost primele persoane la care m-am gândit pentru acest interviu.

Acum că fetele călătoresc prin lume și continuă să pregătească cele mai frumoase experiențe pentru turiști, le-am rugat să împărtășească câteva lucruri despre călătorii, experiențe și viața lor în general.

• Unde ești acum și ce ne poți spune despre locație?

Raluca: Sunt în Spania, Costa Dorada, stațiunea Salou, la aproximativ o oră și jumătate sud de Barcelona. Saloul e o stațiune care se umple vara de turiști, în special ruși și englezi. E un fel de Mamaia de la noi, nebunie, gălăgie, n-ai unde să arunci un ac pe plajă. Dar acum e liniște și în unele intervale din zi ai impresia că ai plajele doar pentru tine. E singura perioadă în care aș veni aici, departe de gălăgia verii. Acum e liniște, călduț și am marea mereu la geam.

Elena: Tocmai ce am aterizat în Atena, după un periplu de 4 săptămâni în Gran Canaria. Pentru că Insulele Canare îmi sunt proaspete în memorie o să vorbesc despre ele. Gran Canaria este o destinație perfectă în lunile grele de iarnă europeană. Temperaturile rareori coboară sub 18 grade, inclusiv iarna, iar soarele saharian încinge plajele vulcanice ale insulei. Gran Canaria este a 2-a insulă din arhipelagul canarelor pe care am vizitat-o după mult mai populara Tenerife. Am găsit o insulă diversă atât în vegetație, cât și în opțiuni, cu toate că această perioadă a venit la pachet cu limitările pandemice 🙂 M-au încântat satele tradiționale din nordul mai rece și mai bogat în vegetație, întinderile nesfârșite de plantații de banane “made în Gran Canaria” și valurile oceanului ce atrag ca un magnet entuziaștii de surf. Sudul în schimb este glamour și posh, cu hoteluri de 5* și mall-uri în fiecare stațiune, cu plaje întinse cu nisip fin auriu și negru deopotrivă. M-am întors încărcată de soare și feeling-ul că acolo “timpul are răbdare” cu oamenii.

• Care este amintirea ta preferată din copilărie legată de călătorii?

Raluca: Am călătorit prima dată în afara țării la 17 ani, deci din copilărie am doar amintirile călătoriilor prin România. Nu eram un mare fan al deplasărilor, pentru că pe vremea aia aveam mereu rău de mașină, să spunem că nu eram cel mai bun partener de drum. Cu toate astea, cele mai faine amintiri le am din Moldova, când mergeam cu ai mei în vizită la niște rude. Îmi amintesc și acum ce fain era să ajung într-un loc care nu era acasă, să facem drumeții scurte prin pădure, să stăm pe iarbă și să ascult poveștile adulților, să alerg și să văd tot felul de locuri pe care nu le mai văzusem și să aflu lucruri despre care nu mai auzisem.

Elena: Îmi amintesc cu drag călătoriile la bunici. Deși doar la 40 de km depărtare de Cluj, mă entuziasmam de fiecare dată când trebuia să mă urc în tren, autobuz sau mașină. Deși știam pe de rost drumul până acolo, de fiecare dată mă încerca un sentiment de nou și mă entuziasmam peste măsură.

• Dacă închizi acum ochii, care e ultimul loc vizitat care îți vine în minte și care te-a impresionat?

Raluca: Islanda, Stoksness. Ireal de frumos, natură în cea mai pură formă și aproape nici urmă de om.

Elena: Aș zice Gran Canaria din nou pentru că îmi este atât de proaspătă amintirea ultimelor zile. Fiecare loc își lasă amprenta asupra mea și într-un mod unic. Îmi e greu să aleg un loc preferat sau să fac o ierarhie. De data aceasta a fost combinația de temperaturi de peste 23 de grade în februarie, plajele  de care m-am îndrăgostit acum câțiva ani și cele câteva săptămâni petrecute acolo, suficient cât să descopăr pe îndelete comorile insulei și să muncesc remote în același timp.

• Care e ultima carte pe care ai citit-o?

Raluca: Max Lugavere – Genius Foods. Tratează niște subiecte care mă preocupă mult de ceva vreme 🙂

Elena: Momentan sunt prinsă de Neil Marshal în “Prizonierii Geografiei” o carte pe care am ales-o în aeroport doar ca să aflu cu stupoare cât este de bună. Din experiențele sale de reporter și corespondent, Neil ne arată cum geografia a influențat decisiv evoluția politică a lumii. Iar înainte de asta am fost impresionată de Tara Reid și bestseller-ul ei – Educated.

• Care este locul pe care l-ai vizitat deja, dar te-ai întoarce mâine, dacă ai putea?

Raluca: Sunt mai multe, dar dacă ar fi să aleg unul singur, ar fi Hawaii. Incontestabil. Pentru climă, curcubee, fructe, ocean, munte, plaje și tot ce ține de natură. Hawaii e altă planetă pentru mine.

Elena: Machu Picchu cu siguranță. Și Thailanda. Oriunde în Thailanda. Peru e magic, cu misterele și moștenirea sale, iar Thailanda are puterea de a ne face recunoscători pentru tot ce avem și suntem. În fiecare din aceste 2 locațîi am avut “aha moments” care mi-au schimbat traiectoria în viață.

• Solo-traveler sau e mai bine să împărtășești experiență cu cineva?

Raluca: Depinde în ce moment al vieții ești și ce cauți de la respectiva călătorie. Dacă vrei să te deconectezi, să joci doar după regulile tale, să fii mai abordabil și mai deschis către a cunoaște oameni noi, atunci clar solo travel. Împărtășirea unei călătorii cu altcineva aduce alte beneficii, e fain și să ai lângă ține un partener sau mai mulți cu care să îți faci amintiri comune, dar aici e foarte important să pleci în călătorie cu oameni flexibili cu care ești pe aceeași lungime de undă. Oricum, cred că ambele variante trebuie încercate, de mai multe ori în viață.

Elena: Ambele 🙂 Dar mai întâi solo traveler, ca să te cunoști mai bine pe ține. Ca să te scoți din zona de confort. Să îți împingi limitele. Călătoritul solo făcut “cum trebuie” are puterea de a ne metamorfoza. Pentru că ne descoperă puteri nebănuite și ne pune în față cu situații pe care în confortul de acasă nu le-am experimenta niciodată. Totodată, fără a avea un companion, singurul factor de decizie ești tu. Astfel că înveți să ai încredere în ține, în deciziile tale și, hopefully, în instinctele tale. Călătorind pe cont propriu ajungi să apreciezi atât singurătatea, cât și compania ( bună). Călătoriile apoi împărtășite devin cu atât mai frumoase apoi.

Vezi și

Pe 25 noiembrie, la Artmark, se lansează o metodă psihologică românească originală: Contururi psihologice

• Crezi că te-au schimbat călătoriile în vreun fel? Dacă da, cum anume?

Raluca: Cu siguranță mare parte din omul care sunt azi se datorează călătoriilor. Fiecare om pe care l-am întâlnit, fiecare experiență și loc pe care l-am văzut m-au șlefuit, m-au făcut să îmi pun întrebări, să găsesc răspunsuri, să privesc lucrurile din mai multe puncte de vedere. Nu îmi imaginez viața fără călătorii și cred că suntem foarte privilegiați că trăim într-o perioadă în care avem atâta libertate de mișcare. Călătoriile mi-au deschis mintea și au ajuns să fie domeniul din care îmi câștig și existența, deci m-au schimbat în toate felurile posibile 🙂

Elena: Călătoriile mele în lumea asta mi-au oferit evadarea și valoarea  mea cea mai mare : libertatea. De mișcare, de exprimare, de dans în ritmul inimii mele. De a visa. De a descoperi și de a experimenta dincole de granițele spațiului confortabil numit “acasă”. Pe de altă parte, călătoritul solo mi-a înlesnit incursiunile în universul meu interior și sunt în continuare la fel de interesante și suprinzătoare, descoperind mereu câte o nuanță diferită a personalității mele, aproape cameleonice. Un fel de rollercoaster interior de trăiri, gânduri și emoții, vise și planuri.

Călătoresc și îi inspir și pe ceilalți să o facă pentru a se descoperi pe ei căci fiecare loc nou are puterea de a deschide un portal spre noi înșine: fie că vrem sau nu să credem asta, călătoriile noastre ne provoacă să ne depășim limitele. Să ne punem în fața unor decizii. Să acționăm de cele mai multe ori instinctiv. Să ne aruncăm în gol.

Cea mai importantă lecție învățată până acum în călătoriile mele și în cele mijlocite clienților mei, a fost să renunț la orice limite (auto)impuse și la preconcepții.  Am învățat să îmi schimb perspectiva de la “nu se poate” sau “ e prea greu” și “imposibil” spre “Vreau să o fac”, “îmi propun să realizez asta “ și “am reușit în ciuda obstacolelor. “

• Cum arată pe scurt, prima ta zi după ce ajungi la destinație?

Raluca: Dacă am avut un zbor lung înainte să ajung la destinație, atunci prima zi e de odihnă, acomodat cu fusul orar, people watching și simțit mirosuri și gusturi noi. Dacă a fost o călătorie scurtă până la destinație, atunci cel mai probabil după micul dejun încep deja să explorez conform planului făcut de acasă, îmi pun niște încălțări comode și am plecat. Cu toate astea, indiferent de variantă,  întotdeauna iau lucrurile încet în primele zile și încerc în primul rând să simt locul în care sunt.

Elena: Alerg pe cea mai apropiată plajă și desculță întru în apă. Destinațiile mele includ cel mai adesea o ieșire la o “mare” de apă iar întreaga zi o petrec acolo, vrăjită de valuri și de feeling-ul dat de viața în ritm lent la care aspir de ceva vreme. Oriunde aș fi, mă trezesc devreme, căci de entuziasm nu reușesc să dorm prea mult. Și de foame. Dacă e un city break, îmi place să mă bucur de cafeaua băută în soare, fie la hotel, fie pe o terasă însorită pentru ca apoi să “bântui” cam fără țintă vreo jumătate de zi. Dacă înainte aveam mereu multe obiective de bifat pe o listă făcută cu grijă de acasă, acum sunt adepta “suprizelor”. Astfel că mă las în voia pașilor, vremii și companiei. De cele mai multe ori, la finalul zilei realizez că, involuntar, am reușit să văd și să trăiesc mai mult decât dacă aș fi fost ghidată de o listă 🙂

• Care e următoarea destinație pe care o ai în plan și de ce ai ales-o?

Raluca: Tenerife, Spania. Am ales-o în primul rând pentru că sunt destul de aproape de ea acum, pentru vremea bună, prețurile accesibile și pentru faptul că mi-e dor de atmosfera insulară.

Elena: Mexic. Pentru moștenirea culturală. Pentru apele azurii ale Marii Caraibilor. Pentru experiența unei culturi complicate și “hot”. Pentru mister. Pentru fascinația declanșată de “Narcos”. Pentru că e un loc turistic și, în același timp, sălbatic.

• Ce sfat ai da oricărui turist?

Raluca: Să fie deschis, să se uite mai puțin la știri și la sfaturile de pe MAE. De cele mai multe ori se propagă un mesaj de frică și se scot în evidență niște pericole care nu au mare legătură cu realitatea. Aici nu mă refer la zone de război și locuri care chiar sunt periculoase, însă e important să își facă temele bine, să își ia informațiile de la oameni care au călătorit în zonele în care vor să meargă (specialiști în domeniu, consultanți în turism, bloggeri/ vloggeri, etc) și să plece cu mintea deschisă. Fiecare loc are o poveste și cu siguranță te va învăța ceva. Să încerce să înțeleagă destinația, nu doar să o bifeze.

Elena: Să riște. Să iasă din zona de confort. Să aleagă diferit de ce ar fi ales acasă. Să experimenteze. Să descopere viața așa cum o trăiesc localnicii. Să aleagă activități și tururi care contribuie la economia locală din destinația aleasă. Să o ia încet când simte că intră pe “pilot automat” și tot ce vrea să facă fotografia perfectă pentru Instagram.   Să fie un călător, nu un turist.