De vorbă cu…Dan Negru : „Ce este cel mai important pentru un om de televiziune este smerenia. Să ştii că nu tu eşti important, ci formatul.”

Sunt așa întâlniri media care te bucură, te inspiră, te provoacă realmente. Și sunt așa oameni, care, pe bună dreptate, după toate contribuțiile aduse în evoluția domeniului în care activează și după tot ceea ce oferă calitativ publicului, pot fi numiți MAEȘTRI.

Un astfel de om și o astfel de întâlnire a fost cu Dan Negru, cel supranumit, merituos, Regele audiențelor. A fost un real challenge să particip ca și concurent în cadrul emisiunii sale, quiz show-ul no 1 de la Kanal D, Jocul Cuvintelor, unde cuvintele sunt de prisos pentru întreaga experiență în sine. Un real challenge a fost să realizez acest interviu cu un om inspirațional, motivațional, cu un discurs realist, pertinent, despre lumea televiziunii unde el a adus și aduce permanent inovație și audiență pentru publicul larg.

Vă invit la o lectură pe îndelete a unui interviu pentru minți deschise despre televiziune, viață, calitate, uman. 

Enjoy!

Salutări, stimate Dan Negru! O bucurie să vă reîntâlnesc după ce am fost concurentă în cadrul show-ului Jocul cuvintelor la Kanal D. De data aceasta, într-un interviu pe care mi-l doream de mult. Evident, orice început are un început. Astfel că, vorbind despre începuturi, cum priviţi dvs evoluţia televiziunii de la lansarea dvs în TV şi până în prezent şi care au fost cele mai importante repere care v-au marcat existenţa ca om de tv şi uman?

Mulţumesc şi eu pentru invitaţie! Viaţa mea în televiziune a început datorită unui om numit Valeriu Lazarov. El m-a marcat total. El este mentorul care mi-a descoperit lumea asta, a televiziunii. Eu îi menţionez mereu numele, în oricare interviu, pentru că eu cred că povara recunoştinţei este foarte importantă, în orice breaslă. Valeriu Lazarov este unul dintre cei mai importanţi oameni de televiziune pe care i-a avut planeta. A fost directorul general al televiziunii din Spania, a fondat trustul MediaSet al lui Berlusconi, adică a făcut televiziune la nivel mare, şi în ultimii ani de viaţă a venit în România. Eu am avut şansa de a lucra ani mulţi cu el şi el m-a marcat total. Fireşte că am avut şansa de a sta lângă oameni veritabili de televiziune de la noi, cum ar fi un alt om important pe care vreau să-l numesc, Titus Munteanu.

Unde e televiziunea azi? Cred că azi televiziunea din România şi-a pierdut din luciu, din strălucire, din valoare. Şi asta din cauza celor care fac televiziune. Sunt foarte multe cazuri în care televiziunea se face pe pile. Meseria de prezentator de televiziune azi presupune să ai o pilă la producătorul care face emisiunea respectivă. Sunt cazuri cu duiumul. Acum 20 de ani nu se întâmpla asta. Îţi dai seama de asta după prezentatorii care sunt pe piaţă acum şi cei care erau acum 20 de ani. Acum 20 de ani, să zicem, exista Andreea Marin, Mihaela Rădulescu, Andreea Esca, Brenciu, nume care au construit TV-ul, care au avut formate de televiziune memorabile. Astăzi formatul bate omul. Pentru că totul e pe pile şi găşti. Ãsta este şi motivul pentru care televiziunea a pierdut mult din avânt. Publicul vede asta, simte.

Aţi fost supranumit „regele audienţelor”. Care consideraţi că sunt cele mai importante calităţi ale unui adevărat om de televiziune, ce v-aţi dori să existe în prezent, şi ce este important în a oferi audienţă?

Ce este cel mai important pentru un om de televiziune este smerenia. Să ştii că nu tu eşti important, ci formatul. În clipa în care crezi că tu eşti mai important decât formatul, capeţi un ego foarte mare şi ai distrus formatul. Prezentatorul cu formatul trebuie să formeze un tot. Să fie un corp comun. Când nu se întâmplă asta, s-a pierdut. Cred că asta este cea mai importantă calitate. Modestia. Pentru că televiziunea îţi dezvoltă nişte orgolii. Şi dacă nu ai caracter, începi să te crezi important când doi oameni vor să facă poze cu tine. Şi crezi că tu eşti important. Şi atunci s-a pierdut totul.

În ceea ce mă priveşte, eu sunt foarte tipicar. Eu nu las nimic la voia întâmplării. Totul este scris de dinainte. Tot ce fac eu e gândit cu o zi-două-trei înainte. Adică nu improvizez. Improvizaţia în televiziune e sărăcie. Ideal e să fii un om care pare că improvizează, dar totul e pregătit dinainte.

V-aţi lăsat amprenta personală în fiecare post TV pentru care aţi lucrat atât în ţară, cât şi în afara graniţelor. În opinia dumneavoastră care sunt factorii ce asigură longevitatea unui om de televiziune, indiferent de context, într-o industrie media în permanentă mişcare şi schimbare?

În anumite televiziuni din România, longevitatea, nu de zeci de ani, ci de un an-doi-trei, ţi-o poate da apartenenţa la anumite găşti. Televiziunea astăzi, aşa cum am mai zis, e despre găşti. Şi dacă te lipeşti de o anumită gaşcă, poţi să ai longevitate de câţiva ani. Însă asta nu îţi garantează şi notorietate, nu te face un om mare de televiziune. Dar, din păcate, apartenenţa la găşti este apanajul televiziunii din România din ultimii ani. Ceea ce i-a făcut pe oameni să plece spre Netflix, spre HBO, spre YouTube, spre online. Televiziunea nu a mai venit cu ceva nou, inovator. Uite, Jocul cuvintelor este un show inovator, Kanal D a avut curajul să îl facă şi a câştigat. Lumea nu mai are curajul să inoveze. Mie toată viaţa mi-au plăcut inovaţiile. Chiar şi inovaţiile alea de acum 20 de ani, când o scoteam pe Mama Natură goală din tort. Era o inovaţie. Nu se mai întâmplase până atunci. Sau când am adus copii în prime-time, cu Next Star. Sau când am făcut pentru prima dată farse acum 20 de ani la televizor. Mie mi-au plăcut mult inovaţiile şi de aceea mi-a plăcut mult oferta celor de la Kanal D, de a veni cu o chestie nouă.

Cu „Jocul cuvintelor” de la Kanal D sunteţi din nou în vârful audienţelor, emisiunea fiind la ora actuală cel mai bun quiz show din România. Ce v-a atras când aţi început acest proiect, lăsând în urmă o importantă carieră la un alt post TV, şi care să fie atuurile care atrag românii spre emisiuni de cultură generală?

Toată lumea din jur mi-a zis la început că nu am nicio şansă. Aveam un job stabil, câştigam bine, eram un brand de staţie, eram o emblemă, eram bine. Însă nu-mi place să ruginesc. Şi oamenii ăştia, e meritul lor că au riscat o inovaţie. La Kanal D 100% m-a atras noutatea unui proiect smart, curat, inteligent. Pe o piaţă TV ce rămâne murdară. Oricât am vrea noi să părem, piaţa TV din România e plină de reality-uri murdare, în care se întâmplă toate nenorocirile. Piaţa TV la ora asta e ticsită de formate care se numesc reality humility show, show-uri de umilinţă, în care aduci o vedetă şi o pui să se umilească în tot felul de ipostaze. Jocul cuvintelor a venit cu o inovaţie. A adus oameni deştepţi la televizor.

Cred că ideea show-urilor de cultură generală este să le faci atractive pentru mass market, pentru publicul larg. De exemplu, a existat TVR Cultural. El nu a dispărut pentru că publicul e prost. A dispărut pentru că moderatorii de acolo nu ştiau să vândă cultura pentru publicul larg. Ştiau să vândă cultură doar pentru 100 de oameni. Şi doar ăia 100 s-au uitat. Ideea e să ştii să vinzi cultură pentru cei mulţi.  O făcea Iosif Sava foarte bine, de exemplu.

Cum vă antrenaţi personal gimnastica minţii şi cum definiţi un bun atlet mental?

Sunt omul care nu stă nicio clipă cu mintea în gol. Și cred că românii, spre deosebire de mulţi alţii, sunt extrem de antrenaţi. Marea masă a populaţiei la noi e formată din oameni smart, să ştii. Oameni care în toţii anii ăştia mulţi au citit cărţi, s-au uitat la filme. Nu suntem bolovani, aşa cum au crezut studiile de televiziune ani de zile. Publicul român nu e un public prost.

Fiind de cealaltă parte a baricadei, în calitate de concurent, credeţi că ar fi fost momente când aţi fi fost complet „blank” în acest quiz show şi cum le-aţi fi gestionat?

Cred că da. Eu nu funcţionez în stare de tensiune. Ãsta e un show despre tensiune. Eu mă pricep să pun tensiune pe oameni. Personal, nu aş rezista în faţa unui Negru care pune aşa tensiune pe mine.

Ce ne rezervaţi o dată cu noua dvs emisiune, Tu urmezi , din toamnă, la Kanal D? Ce va fi nou, ce va fi challenging?

E un show în care o să facem pentru prima dată în România o coadă la cultură generală. Oamenii au stat în România la coadă la de toate. La Caritas, la absolut de toate. Şi e prima dată când aducem oameni şi stau la coadă la cultură generală. Va fi prima coadă de cunoştinţe de cultură generală. Şi vom vedea cine va câştiga.

Simţind pulsul televiziunilor şi din afara graniţelor ţării, care sunt principalele diferenţe dintre industria media de la noi şi de la ei?

Publicul din Republica Moldova este mult mai îngăduitor. Şi nu e atât de drastic. În România publicul este foarte dificil. E dificil pentru că şi noi i-am obişnuit să schimbăm formatele în fiecare sezon. Iar românii se plictisesc repede de ceva. Moldovenii sunt mai îngăduitori, nu schimbă formatele, se ataşează de ele. De exemplu, fac un format TV în Moldova de 15 ani. E adevărat, şi în România am făcut 23 ani de Revelioane sau 11 ani de Blonde. Dar asta e mai rar la noi.

Sunteţi, de asemenea, şi un bun familist. În lumea în care lucraţi dvs, ce îţi trebuie pentru a rămâne fidel unui singur om atâta timp? Ce înseamnă familia pentru dvs?

Cred că asta ţine şi de educaţie, şi de ce primeşti genetic. De exemplu ai mei au trăit împreună toată viaţa lor, deşi părinţii mei au fost deportaţi în Bărăgan, bunicii mei la fel. Adică aveau toate datele să se despartă. Însă au rămas împreună până la final. În familia Codruţei, soţia mea, e aceeaşi situaţie fericită. Ţine foarte mult şi de ce bagaj primeşti acasă. Aşa am crescut eu acasă şi cred că fidelitatea, pe undeva, se moşteneşte.

Iar familia e tot ce rămâne, dincolo de audienţe, de tot. Oamenii te uită în a treia zi. Pentru că vreo două zile te bârfesc, iar în a treia te uită instant.  Singurii care te păstrează sunt cei de acasă.

Vezi și

Grupul Editorial TREI vă așteaptă la Târgul de Carte GAUDEAMUS 2023

Presa din România v-a descris uneori drept „zgârcit”. Au fost momente când aţi făcut şi acte filantropice şi preţuirea propriului câştig este educaţia oferită şi acasă?

Cred că actele filantropice trebuie să rămână între tine şi Dumnezeu. Nu trebuie să te baţi cu pumnii în piept. E un subiect delicat ceea ce faci tu pentru ceilalţi. Zgârcenia este un subiect delicat pentru mine, bănăţean fiind. Poate zgârcenia asta dă lecţii pentru unii ce promovează o opulenţă falsă. Cred că este mai important să fii decât să ai. Şi zgârcenia este o extremă care te poate duce într-acolo. Într-o lume în care 1500 euro costă o noapte de cazare la Mamaia, eu sunt zgârcitul.

Pe de altă parte, aveţi o relaţie foarte apropiată cu divinitatea şi cu biserica. Dovadă fiind cartea recent apărută, Dialogul speranţei, cu părintele Vasile Ioana (N.R. cartea poate fi achiziționată de aici). Cum vă cultivaţi credinţa şi cum v-a ajutat în mod real divinitatea în viaţa dvs? De ce să credem azi în Dumnezeu?

Credinţa nu mi-o cultiv. Este ceva cu care m-am născut. Cel mai important este să mărturiseşti asta. Acum e foarte cool să arăţi că nu eşti credincios. Am prins în presă şi anii 90 când era cool să fii credincios. Eu nu m-am dezis niciodată de credinţă.

Cât despre cum mă ajută Dumnezeu? Cel mai bun exemplu e ăsta. Noi doi vorbim acum. Dumnezeu mi-a dat mie posibilitatea să vorbesc cu tine. Şi de ce să credem în Dumnezeu? Păi nu ar fi tristă viaţa asta dacă s-ar stinge lumina şi nu ar fi nimic după? Rolul credinţei e să capeţi undeva, într-o altă dimensiune, o altă zonă, o energie mai bună. Eu îi zic Dumnezeu. Omul care mă ajută să mă duc în zona aia de energie mai bună se numeşte Iisus. Fiecare numeşte energia asta într-un anume fel.

Aveţi obiective pe care încă nu le-aţi atins şi ce faceţi concret pentru a vi le atinge?

Din zi în zi îţi doreşti lucruri. Profesional, pe termen scurt, îmi doresc să se uite lumea la Jocul cuvintelor. Personal îmi doresc să-mi fie sănătoşi copiii. Fiica mea să reuşească la examen. Sunt lucruri mari şi mici care definesc viaţa. Bucuria vieţii e aia de mâine. Paşii ăia frumoşi, mici.

Ce vă doriţi de la dvs, de la viaţă şi de la ceilalţi?

De la mine îmi doresc să mă împac eu cu mine. E tot ce îmi doresc. Când scap de ceilalţi, dau de mine. Cel mai greu în viaţa asta e când rămâi tu cu tine. Pentru că eşti în ambele tabere.

Iar viaţa…ştii de ce e frumoasă? Că e scurtă. Are un început şi un sfârşit. Iar eu de la viaţă îmi doresc să ies din jocul ăsta împăcat cu mine. Şi, dacă am şansa vreunei mântuiri, ar fi suprema realizare, pe care cu toţii ne-o dorim.

Ce mesaj are de transmis Dan Negru din prezent către Dan din trecut şi Dan din viitor?

Nu aş mai lua-o de la capăt. Pentru Negru de acum 20 de ani, i-aş schimba total traiectoria. Aş face cu totul şi cu totul altceva. Pentru Negru de peste 20 de ani, i-aş transmite, „ce ai făcut, mă?! Ţi-a ieşit sau nu?” Cine suntem peste 20 de ani e cea mai mare miză pentru noi, momentul când tragem linia şi ne analizăm perfect după tot ceea ce am trăit.

Urmăriți Jocul cuvintelor de miercuri până vineri, de la 22.30, la Kanal D și din toamnă noul quiz show, Tu urmezi! Antrenați-vă mintea în fiecare zi!