Now Reading
De vorbă cu…Ștefan Huluba : “Improvizația poate fi artă, arta de a modela prezentul.”

De vorbă cu…Ștefan Huluba : “Improvizația poate fi artă, arta de a modela prezentul.”

Interviurile dedicate celei de-a 10-a ediții a Festivalului Național de Improvizație, eveniment la care suntem parteneri media, continuă astăzi cu Ștefan Huluba. Un om care ne-a fost drag de la o primă vizionare al unuia dintre spectacolele teatrale în care joacă cu multă nonșanță, Funia – în regia lui Matei Lucaci Grunberg, la Teatrul Infinit din București.

Ștefan Huluba a absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală  și Cinematografică Bucureşti „I.L.Caragiale”, secţia actorie, prof. univ. Ion Cojar, prof. univ. dr. Adrian Titieni în 2010 și Masterul de Pedagogie Teatrală în 2015. Din toamna anului 2010 şi până în prezent este membru fondator al trupei de improvizaţie Backstage Boys. În anul 2014 câştigă Campionatul Naţional de Teatru Sport din cadrul Festivalului Naţional de Improvizaţie. În anul 2014 câştigă premiul „Cornel Todea”, pentru cea mai bună trupă de actori, la Gala HOP, Gala Tânărului Actor, Costineşti, cu spectacolul „Paravan. Două telefoane”, scris şi regizat de Matei Lucaci-Grunberg şi produs de compania Jamais Vu şi este nominalizat la premiul pentru cel mai bun actor, la secţiunea individual. Este actor al Companiei Jamais Vu si joacă în aproximativ toate spectacolele acesteia, regizate de Matei Lucaci-Grunberg. Din anul 2012, este actor-colaborator al Compagnie 28 (companie de teatru româno-franceză) în spectacole create de regizorul Eugen Jebeleanu. Este trainer autorizat și conduce de peste 10 ani ateliere de improvizație cu persoane din toate mediile; în special adolescenți dar și din mediul corporate sau care provin din categorii defavorizate. Din anul 2018 este actor angajat al Teatrului Municipal Bacovia, Bacău. În cadrul IMPRO a participat la toate cele 10 ediții.

În acest an, în calitate de trainer al IMPRO FEST, Ștefan Huluba pregătește un spectacol de impro long form – Generația Z, sâmbătă, 17 septembrie, la Recul, ai cărui protagoniști vor fi elevi care vor juca și se vor juca pentru prima oară la Festivalul Național de Improvizație. Creativi și dinamici, adolescenții vor înlesni publicului accesul într-un univers cu totul nou în care ei propun regulile jocului, iar nouă nu ne rămâne decât să ne lăsăm purtați pe valul improvizației.

Iar azi, Daily Magazine cunoaște povestea omului-actorului-trainerului-improvizatorului-show-man-ului Ștefan Huluba. Vă invităm și pe voi să îl cunoașteți!

3 moduri concrete în care am simţit/am văzut de-a lungul timpului că scena/arta/actoria mi-a îmbunătăţit viaţa

Cred că arta, în general, poate îmbunătăți viața oricărui om, indiferent dacă se raportează la ea din perspectiva unui creator sau doar a unui ”consumator”. Ea face parte din viața noastră fie că suntem sau nu conștienți de acest fapt și fie că vrem sau nu vrem acest lucru. Concret, arta – vorbim aici de toate ramurile ei- ne oferă perspective, puncte de vedere diferite asupra lumii în care trăim, asupra problemelor de care ne lovim, asupra temelor care ne macină gândurile și astfel ajungem să ne cunoaștem mai bine -pe noi înșine dar și unii pe alții, precum și mediul înconjurător. Îmi place să ”consum” artă (și cât mai diversificată) pentru că astfel ajung să cunosc universuri diferite care, în mod real, imi lărgesc orizontul și mă fac mai receptiv, iar unele dintre aceste universuri ajung să mă inspire. În consecință, arta îmi oferă speranță, iar acest lucru cred că este foarte important.

Actoria mi-a îmbunătățit viața, mai ales de când mi-am ales-o drept profesie (am practicat actorie și ca amator, în vremea liceului, într-o trupă de teatru din Bacău) prin faptul că m-a făcut mai atent la modul în care mă dezvolt. Instrumentul actorului este însăși persoana sa, cu tot ce presupune ea fizic, psihic și intelectual. Și orice artist este dator să-și mențină instrumentul in cea mai bună formă, ba mai mult, să facă toate eforturile să-l imbunătățească, să-l rafineze, ca să poată deveni cu adevărat relevant în arta sa. Astfel am ajuns să-mi cunosc unele calități, să-mi antrenez unele abilități, să-mi descopăr unele defecte – pe care să le corectez, iar dacă acest lucru eșuează, să mi le transform în atuuri. Procesul este în continuă desfășurare. 

În al treilea rând scena și lucrul în scenă mi-a dat și îmi dă în continuare încredere -în mine dar și în oamenii alături de care lucrez – iar acest lucru cred că este vital pentru orice artist dar mai ales pentru un performer sau un actor.

 

3 motive pentru care e cool pentru un actor să încerce zona de impro

Primul motiv ar fi că improvizația îți dă încredere, multă încredere; când e bine te face să fii zeu (alături de parteneri, bineînțeles) și când e rău, în mod real, te întărește.

Al doilea motiv ar fi că te obligă să cauți să-ți dezvolți calitățile și abilitățile care pot deveni mijloace foarte utile în teatrul clasic (voce, cântat la instrumente, mișcare, dans, dramaturgie și multe altele).

Al treilea motiv este că îți antrenează skill-urile sociale (destul de necesare în meseria noastră). Te face să fii prezent, atent la ce e în jur și la cei din jur, să ai răbdare, să îți antrenezi toate simțurile și, mai ales, să acumulezi informații și experiențe care ulterior ajung surse valoroase de inspirație.

Și unul bonus: te transformă într-un om curios, dornic să descopere lucruri, să facă legături pe care apoi să le folosească mai departe 😉

 

 

3 elemente de nelipsit/ percepute greşit azi la noi în ceea ce înseamnă impro

Cred că mulți oameni percep improvizația ca fiind ceva facil, superficial. ”Hai, că nu e așa greu! Te urci pe scenă și te scălămbăi, lumea râde și apoi pleci”, ”Hai că ce faceți nu e chiar serios. Nu e teatru! E așa de distracție… de bar!” și multe altele în același spirit. Asta cred că este o percepție greșită. Improvizația poate fi artă, arta de a modela prezentul (da, e cea mai efemeră). Însă asta necesită talent, abilități și destul de multă muncă. Nu oricine poate să o facă bine. Actorul în general și improvizatorul în special generează înainte de toate emoție și da, de multe ori aceasta se manifestă în rândul privitorilor prin râs. Și până la urmă… ”De ce n-aș putea să spun adevărul râzând?” s-a întrebat Horațiu.

Totuși treaba enunțată mai sus s-ar putea să se întâmple și din vina noastră. Și aici aduc în discuție al doilea element perceput greșit în ceea ce înseamnă impro. NOI, improvizatorii tratăm de foarte multe ori improvizația superficial și ne lăsăm tratați în acest mod. ”Se poate oricum!” este foarte des întâlnit și devine periculos de molipsitor. Cred că trebuie să dăm mai multă valoare lucrurilor pe care le facem. E exact ca în scenă, dacă nu dăm valoare lucrurilor, ele devin irelevante.

În fine, al treilea element ar fi că la impro faci sau înveți să faci glumițe. Nu cred că trebuie să te chinui să faci cursuri de impro pentru asta. E suficient să-l urmărești cu atenție și ambiție pe ”unchiul comic” la petreceri și reuniuni de familie și să te rogi Cerului să-i moștenești măcar puțin din latura lui haioasă.

 

3 aşteptări personale pe care le am de la ediţia din acest an a Festivalului Naţional de Improvizaţie

Să vină multă lume să vadă spectacolele și să se bucure de ele; improvizatorii să se bucure și ei de spectacolele pe care le fac și atelierele/workshop-urile/antrenamentele sa fie cu adevărat utile pentru beneficiari, fie ca sunt liceeni, studenți, actori sau iubitori de impro.

 

3 contribuţii personale pe care îmi doresc să le aduc în acest an în cadrul acestui festival

Îmi doresc ca adolescenții minunați cu care lucrez să descopere universul fascinant al improvizației. Ei oricum sunt pasionați de teatru (majoritatea fac parte din trupe de teatru pentru liceeni) și unii dintre ei sigur vor deveni profesioniști în domeniu; sper ca această experiență să le fie utilă și, de ce nu, memorabilă. Toți se confruntă pentru prima dată cu ideea de ”long-form”, iar unii chiar improvizează pentru prima dată. Sper să nu fie și ultima. Sper să-și dorească să joace cat mai mult spectacolul și, de ce nu, să-l îmbunătățească. Eu îmi voi da silința pentru asta.

 

3 moduri în care mi-ar plăcea ca industria de impro din România să se dezvolte pe viitor

Mi-aș dori ca acest gen de spectacol să fie îmbrățișat și asimilat cât mai mult  de instituțiile de stat. La ora actuală sunt teatre în România în stagiunea cărora se joacă spectacole de impro (mai mult în provincie, în București extrem de puțin spre deloc) sau festivaluri care invită și astfel de producții (chiar anul acesta am participat la Festivalul Internațional Shakespeare de la Craiova cu spectacolul InstaShakespeare, produs de asociația Jamais Vu și prezentat anul trecut in IMPRO- doar un exemplu) dar cred că acest gen are un mare potențial care ar putea fi exploatat și mai mult. Beneficiile sunt foarte mari atât pentru actori dar și pentru spectatori care îi pot cunoaște și altfel pe actorii trupei respective.

Mi-ar plăcea ca și publicul larg să descopere acest gen mai ales că este o formă de spectacol unde are efectiv un rol activ; practic calitatea cu care primește publicul un spectacol influențează viața acestuia, nu numai din seara respectivă.

Nu în ultimul rând, mi-ar plăcea să descopere cât mai multă lume (mai ales printre cei cu putere financiară și de decizie) ce impact benefic și puternic poate avea improvizția în educație. Acest lucru este demonstrat prin multele proiecte care s-au dezvoltat în acest sens. Pot menționa câteva în care am participat și eu și ale căror rezultate au fost remarcabile, cum ar fi: Beyond Bars & Past Tomorrow – ateliere de improvizație în penitenciare – înițiate și coordonate de Sever Bârzan și Delia Riciu; Multivers – ateliere de improvizație pentru grupuri vulnerabile (unde eu am avut ocazia să lucrez cu persoane din categoria de vârstă 50+) și multe alte proiecte și ateliere cu beneficiari din rândul adolescenților (din toate mediile posibile). Ar fi multe de spus dar avem nevoie de răbdare, coerență și viziune.

 

 

3 motive pentru care (încă) cred că un festival artistic are relevanţă în industria de azi din România

Cred că în primul rând un festival pune oamenii în legatură.

Profesioniștii au ocazia să lucreze împreună, să se cunoască și să-și cunoască operele, să se inspire, să se mențină actuali, să-și dea seama de relevanța fiecăruia.

See Also

Iubitorii de artă au șansa să se ”înfrupte” cât mai mult din oferta unui festivalul, mai ales că ”meniul”este foarte concentrat – într-un interval de timp ai ocazia să ”savurezi” o cantitate mare de spectacole. Astfel un festival poate fi asemănat cu o adevărată cură, pentru că, nu-i așa, arta este hrana sufletului.

În al treilea rând, dacă tot pune oamenii în legătură, un festival poate reprezenta o platforma de dialog între artiști și public. Ei au ocazia să se întâlnească și în afara prezentării actului artistic, să se cunoască, să se influențeze pozitiv și mai ales să se inspire.

 

3 actori de la noi/ din afară cu care mi-ar plăcea să am parte de un double act, cândva, în cariera mea

Glenn Close, Whoopi Goldberg, Penelope Cruz

 

 

3 subiecte despre care mi-ar plăcea să regizez/să concep/să joc improvizând, despre realitatea de azi din România şi în ce mod artistic le văd eu, pe scurt, dezvoltate

Aici m-ai prins. Încă nu mi-am pus astfel de probleme. Ar trebui să stau să mă gândesc mult mai mult și mi-e ca trece și festivalul…

Am în schimb un mare noroc. Am în jur oameni extraordinari, excelenți profesioniști, pe care îi respect enorm și care mă inspiră de fiecare dată când lucrăm împreună. Dacă vorbim de colegii din trupa Backstage Boys, alături de care improvizez de peste 10 ani, fiecare întâlnire cu ei este o mare bucurie, am ajuns să ne întelegem din priviri. Dacă vorbim de colegii din trupa Jamais Vu, formată în jurul regizorului Matei Lucaci Grunberg, fiecare provocare artistică pe care acesta ne-o lansează mă încântă pur și simplu. Fiind atras și de zona de impro, sunt convins că vom dezvolta proiecte super interesante. Din aceste motive, recunosc că nu mi-am dezvoltat o listă de astfel de subiecte.

 

3 mesaje pentru mine/oamenii care vor lucra cu mine în cadrul IMPRO/publicul IMPRO 

Pentru mine: îmi doresc multă inspirație, să reușesc să fiu cât mai eficient și sa vorbesc mai puțin!

Pentru oamenii care vor lucra cu mine în cadrul IMPRO: Dragă Julia, Simona, Maria, Luca, Dragoș, Mario, Dragoș, Luca, Sasha, Sunteti absolut minunați! Vă mulțumesc pentru încredere! Mă bucur că Festivalul IMPRO ne-a dat această ocazie de a lucra impreună și de a explora mai în amănunt ce înseamnă improvizația. Mulțumesc mult, IMPRO!! Sper ca experiența asta să vă fie de ajutor cu adevărat și fie ca dorințele să vi se împlinească! Cât  despre spectacol, bucurați-vă! Bucurați-va cât mai mult unul de altul și de ce descoperiți impreună! Vă îmbrățișez! Chemați-vă prietenii să vă vadă!!! să fie cât mai mulți.

Pentru publicul IMPRO: veniți cu inima deschisă și, dacă vă place, recomandați insistent și altora sau mai bine, veniți împreună.

 

 

What's Your Reaction?
Excited
2
Happy
0
In Love
0
Not Sure
0
Silly
0
View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top