De vorbă cu…regizorul Octav Chelaru : „Mi-ar plăcea ca publicul să privească filmul Balaur cu inima deschisă și să se lase chestionat la rându-i de problematica sa.”

Inițierea mea în cinematografie s-a petrecut o dată cu momentul în care am învățat să citesc. Părinții mei și, în special, tatăl meu, sunt mari cinefili și am fost un devorator de filme de mic copil. Ulterior, în liceu, când s-a pus problema serios despre ce carieră voi urma, cinematografia mi s-a părut cea mai potrivită, pentru că bifam foarte multe cerințe din fișa postului. Eram, cum am spus, cinefil. Citeam foarte mult, dădeam toții banii de buzunar pe cărți. Îmi plăceau științele exacte, precizia matematicii, a informaticii, ceea ce mă obliga să raționez într-un anume fel, să fiu ordonat în gândire. Eram fascinat de fotografie, de muzică, de teatru. Cu alte cuvinte, eram interesat de foarte multe lucruri, și cinema-ul părea singurul mediu în care să pot explora acest eclectism în care m-am format.

Filmul “Balaur”, a cărui premieră oficială a avut loc recent şi care din 9 septembrie poate fi vizionat în cinematografele din toată ţara, s-a dezvoltat pe parcursul a 5 ani. În ce au constat căutările privind strict subiectul şi în ce mod v-aţi regăsit şi v-aţi dori să se regăsească publicul o dată cu vizionarea acestui film?

Dezvoltarea unui film e, fără îndoială, un proces anevoios care îți pune la încercare răbdarea și nervii. Implicarea producătorului Radu Stancu încă de la început ne-a dat prilejul să călătorim cu scenariul și, apoi, cu proiectul, în peste 15 locuri din Europa și să luăm contact cu mai toată industria europeană de film. Căutările privind subiectul s-au axat în principal pe înțelegerea parcursului psihologic al protagonistei, pentru a-l putea reda cinematografic. M-am regăsit și m-am pierdut din nou de multiple dăți în cei cinci ani, dar am continuat datorită pasiunii pentru subiect și a felului în care mă făcea să-mi chestionez ideile și prejudecățile din nou și din nou. Mi-ar plăcea ca publicul să privească filmul cu inima deschisă și să se lase chestionat la rându-i de problematica pe care o pune.

Cu toţii avem balaurii noştri. Cum aţi reuşit să vi-i înfruntaţi şi învingeţi pe cei ai dvs?

Cu siguranță îi avem și ne luptăm cu ei zi de zi. Nu cred că eu am reușit să-i înving, încă sunt la început de drum în acest proces de maturizare. Noi am lansat și o campanie pe rețelele sociale în care încercăm să dăm voie spectatorilor, sub protecția anonimatului, să spună care sunt balaurii lor, sperând, cu această ocazie, că primul pas în înfruntarea lor va fi fost făcut. (https://www.facebook.com/balaurfilmul, https://www.tiktok.com/@balaurfilmul, https://www.instagram.com/balaurfilmul)

Filmul are o distribuţie de actori tineri, aflaţi la început de drum, dar şi actori de ştate mari, Mălina Manovici şi Alexandru Papadopol. V-aţi dorit un melanj şi un schimb de experienţă cu o astfel de distribuţie şi cât de selectiv a fost castingul?

A fost un dat al scenariului ca distribuția să cuprindă și actori mai tineri, și actori mai experimentați, dar, desigur, în alegerea actorilor am ținut cont de posibilitatea acestui schimb de experiență despre care vorbiți. Procesul în sine a fost foarte selectiv pentru că, fiind la debut, am vrut să văd tot ce se poate vedea în materie de actori. Pe această cale, țin să mulțumesc directoarei de casting Domnica Cîrciumaru pentru răbdare. Pe lângă dorința de a vedea cât mai mult, procesul de casting a fost de mare ajutor pentru mine pentru a ieși din perioada scrierii scenariului, a conceptelor, a filosofiei și a intra în perioada facerii filmului, a actorilor, a concretului, a replicilor, a acțiunilor.

Cum priviţi premiile obţinute de acest film în străinătate? Consideraţi că, în genere, dau plus valoare unei producţii astfel de distincţii?

Cred că orice film are destinul lui, aproape imposibil de anticipat. Și cred că orice laudă adusă filmului sau orice mențiune pozitivă poate să ajute pe termen scurt. Dar nu cred că valoarea în sine a filmului este influențată de un premiu sau de altul. De obicei, sunt trei feluri în care se poate măsura succesul unui film: selecția la festivalurile de film, cronicile din publicațiile de specialitate și numărul de spectatori. Noi am avut onoarea să facem parte din selecția oficială a Festivalului Internațional de Film Transilvania și, de asemenea, să citim cronici foarte bune în Screen International și Variety. Ne dorim ca și spectatorii, cel mai important element dintre cele 3 menționate, să vină în număr cât mai mare la filmul Balaur, din 9 septembrie în toată țara.

Cum simţiţi că s-a schimbat industria cinematografică în ultimii ani? Care este trendul actual, îl urmaţi?

Industria cinematografică din România s-a schimbat prin simplul fapt că e mult mai diversă. Doar uitându-mă la regizorii care au debutat în ultimii 2-3 ani pot vedea o sumedenie de stiluri, de problematici, de idei și de viziuni. Trendul actual cred că, de fapt, e format din două trenduri disjuncte. Unul pur comercial, condus de oameni din online sau televiziune și unul pur festivalier, fără echivoc, condus de regizorii Noului Val. Mie mi-ar plăcea să fiu la mijloc. Să fac filme pe care să le poată aprecia și cei din industria filmului, experții, dar în special publicul larg. Noile medii de difuzare cum ar fi serviciile de streaming sunt mijloace foarte eficiente de a ajunge la marele public, care abia așteaptă un film bun.

Ce aţi simţit că v-a oferit personal şi profesional industria în tot acest răstimp? Care consideraţi că este menirea unui regizor în societatea de azi?

Personal, mi-a oferit o maturizare forțată. Profesional, m-a primit cu brațele deschise și m-a învățat și continuă să mă învețe o mulțime de lucruri, unele dintre cele mai surprinzătoare. Menirea unui regizor cred că este foarte simplă: să facă filme.

Ce vă motivează, ce vă face să rămâneţi să faceţi lucruri de calitate în industria din România?

Vezi și

GALA HOP ÎN 3 MOTIVE | ANDREI CRISTEA : „Mă aștept ca experiența Hop de anul acesta să mă ajute să mă recalibrez, să mă redescopăr și să mă autodepășesc.”

Motivația de a face filme în România e mai degrabă vecină cu nebunia sau cu obsesia. De multe ori, totul pare împotriva ta, totul pare să se ducă de râpă, totul pare să atârne de un fir de ață. Dar există totuși ceva care mă face și care ne face să continuăm și cred că acel ceva intrăm în sfera lucrurilor despre care nu se poate scrie.

Într-o societate în completă şi permanentă schimbare, cum este Octav Chelaru, omul din spatele camerei?

Este un om normal care încearcă să fie mereu informat, să verifice totul din mai multe surse și de mai multe ori. Scrie, vede filme, citește literatură, călătorește și muncește 12 ore pe zi.

Ce îţi doreşti de la tine/ de la ceilalţi/ de la industrie pe viitor?

De la mine îmi doresc mai mult curaj, de la ceilalți mai multă încredere și de la industrie mai multă coeziune.

Ce mesaj transmite Octav Chelaru din prezent către omul din trecut şi cel din viitor?

Mesajul către trecut ar fi să nu asculți de nimeni, fiecare are șansa lui. Mesajul către viitor ar fi, ei bine, tot același.