De vorbă cu…Elena Ivanca : “Toate mamele au ceva devorator, visceral, hiperprotector, depinde doar cât de mult deschizi cutia Pandorei.”

Filmul Mirciulică este în prezent una dintre cele mai bine vândute producții cinematografice din România. Cu o poveste aparent simplă, despre oameni simpli, filmul reliefează, cu umor, anumite trăsături ale noastre și ale celor din jur, pe care cu toții le-am experimentat cel puțin o dată.

Stăm de vorbă azi cu Elena Ivanca, mama lui Mirciulică în film, actriță cu ștate importante și o carieră redutabilă în lumea teatrului și filmului autohton.

 

Bună, Elena! Ne bucurăm de această întâlnire, ce te are drept protagonistă. Hai să începem cu începutul: ce înseamnă pentru tine întreaga experienţă Mirciulică, cât de challenging a fost să joci rolul mamei lui Mirciulică şi ce ai învăţat sau readaptat de la fiul tău din film, cunoscutul vlogger, Mircea Bravo?

Înainte de experiența Mirciulică, aș vrea să vorbesc despre întâlnirea mea cu Mircea, cu acest tânăr care, dincolo de notorietate, audiență, succes, cifră de afaceri, inteligență, spirit antreprenorial, viziune și, mă rog, tot ce înseamnă imaginea unei persoane de succes, băiatul acesta are ceva fascinant. Are o simplitate și o onestitate, un fel de smerenie și de recunoștință, o franchețe și o modestie care te copleșesc. Cu siguranță că toate acestea sunt și rodul educației de acasă, că pun și mamele ceva în copil, pe lângă ce pune Dumnezeu! Iată ce întâlnire!

Experiența Mirciulică nu a făcut altceva decât să continue această bucurie de a ne fi întâlnit, iar rolul mamei nu m-a pus prea mult în dificultate pentru că sunt mamă… și toate mamele au ceva devorator, visceral, hiperprotector, depinde doar cât de mult deschizi cutia Pandorei. Unele reușesc să se armonizeze cu drumul pe care-l aleg copiii lor, și-i veghează discret,  altele, cu aceeași dragoste și cu cele mai bune intenții, nu. Ce am învățat? Cu siguranță multe dar, spre norocul nostru, viața nu te scoate la tablă să vadă cât ai învățat azi, viața te trăiește zi de zi, și în vâltoarea ei te dumirești tu dacă, ce, și cât ai învățat din ceea ce ai experimentat!

 

Ce fel de poveşti consideri tu că preferă românii în alegerile pe care le fac când vine vorba de filme şi ce a adus inedit filmul Mirciulică, ce deja se bucură de o bună perioadă de un succes real în cinematografele din ţară?

Preferințele românilor, dar, de fapt, preferințele publicului, în general, sunt atât de vaste și influențate de atât de mulți factori, încât e greu să identifici un gen care să satisfacă toate gusturile. Ce însă nu poate da greș este firul epic și hohotul nostru de plâns sau de râs (Eu sper că a fost de râs). Filmul lui Mircea și al lui Cristi, (regizorul ) are, dincolo de umor, și câteva spovedanii, ceva rar, un fel de candoare, pe care am întâlnit-o rar în filmul românesc. Acesta este ineditul din filmul Mirciulică.

 

Cu ce ţi-ai dori să fi plecat spectatorul din sală după vizionarea producţiei “Mirciulică”?

Tot ce și-au dorit Mircea și Cristi de la acest film a fost să răsplătească iubirea și fidelitatea publicului, care îi urmărește de atâția ani! Asta aș dori să simtă spectatorul, că Mirciulică s-a născut nu din dorința de glorie, ci din recunoștință și drag pentru ei. Că fiecare cadru filmat a fost însoțit de această grijă. Și… să mai plece și cu gândul că urmează și o invitație la o Nuntă pe bani de la care n-ar vrea să lipsească.

 

Care crezi că este nivelul actual al industriei exclusiv de film din România? Ce ar trebui îmbunătăţit/eliminat?

Ca și cotele Dunării, nivelul exclusiv de film românesc, crește sau scade în funcție de oameni, vremuri, și poate n-ar fi rău să se mai îmbunătățească și cu alte distribuții.

 

 

Privind rolul tău, adaptat la societatea din contemporan, mai există mame ideale, copii ideali, relaţii părinţi-copii ideale? Ce face dintr-un părinte unul bun raportat la vremurile în care trăim?

Mamele sunt mame de când e lumea. În esență, vremurile nu schimbă mare lucru. A atinge idealul e ca o vânare de vânt! Nu poți face o listă cu caracteristicile unui copil sau ale unui părinte ideal. Se teoretizează mult pe această temă, dar eu văd lucrurile simplu: Dă-i cei șapte ani de-acasă, vorbește-i despre bun simț, despre onestitate, despre generozitate și-i spui: Cu mila Domnului du-te în viață, copile, și trăiește-o. Când ți-e greu sunt aici. Când dai cu capul în gard, încearcă să înțelegi ceva și du-te mai departe. Când visezi o vacanță în Machu Picchu, sau mama fluturilor știe pe unde, muncește pentru asta sau du-te pe dealul Feleacului să vezi un răsărit de soare. S-ar putea să simți aceeași bucurie. În rest, ce să zic? Cum te învață viața, nu te învață nici mama mamelor, că vremurile au fost mereu și așa, și așa.

 

Care este modalitatea de abordare preferată în gestionarea provocărilor de impact pozitiv sau negativ semnificativ din cariera ta?

See Also

Eu iau lucrurile așa cum vin, că altfel, în loc să-mi văd de carieră, ar trebui să-mi plătesc psiholog, life coach, trainer personal să mă înscriu la ceva cursuri de full mindedness  și poate să-mi cumpăr și ceva boluri tibetane, și  zău că n-aș face acum o investiție!

 

 

Cum arată viitorul tău apropiat, dincolo de această producţie? Ce îţi doreşti personal şi profesional de la tine într-un viitor de perspectivă?

Eu mă bucur de ce mi se întâmplă acum, încă nu am epuizat această stare de bine și de uimire! Predicțiile de viitor le las în seama lui Dumnezeu.

 

Ce mesaj are de transmis Elena Ivanca din prezent către Elena Ivanca din trecut, prezent şi viitor?

Să nu încline balanța nici într-o parte, nici în alta.

 

What's Your Reaction?
Excited
2
Happy
1
In Love
2
Not Sure
0
Silly
0
View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top
Decoration sticker
Decoration sticker
Decoration sticker