Now Reading
De vorbă cu…Andreea Hristu : “Cred că provocarea are conotații diferite pentru fiecare artist, la fel cum are și ideea de succes.”

De vorbă cu…Andreea Hristu : “Cred că provocarea are conotații diferite pentru fiecare artist, la fel cum are și ideea de succes.”

Pe Andreea Hristu, actrița Teatrului Excelsior București, am cunoscut-o inițial în lumea fascinantă a musicalului. Ne-a intrigat prin eleganță și frumusețe reală scenică.

În prezent, Andreea este una dintre protagonistele poveștii cu tentă feministă, Knockout, în regia Sânzianei Stoican, unde joacă rolul Matildei ’Matty’ Blackwell – imigranta din Irlanda pe care viața o obligă să își vândă trupul și să se împartă între jobul de babysitter și cel de tipografă la The Times. Iar expresia Andreei despre viață, legată de acest spectacol, “Poate că există o mândrie în a-ți purta vânătăile. Când vrei să ajungi mai sus, căderile sunt inevitabile și lasă urme. Dar sunt și dovada curajului de a te fi ridicat pentru a merge mai departe.”, ne-a recucerit și ne-a făcut să ne dorim să o redescoperim pe Andreea Hristu exact așa cum este ea la momentul actual.

 

Bună, Andreea! Mulţumim pentru acest interviu! Ce face sufletul tău de artist în perioada actuală?

Bună și mulțumesc pentru invitație! Cum să fie sufletul meu? Radiază, cred că acesta e cuvântul potrivit. Tocmai am avut primele ieșiri la public cu spectacolul KNOCKOUT ,  spectacol care a fost primit cu multă căldură și entuziasm, și mă pregătesc să intru în ultima fază de lucru la Romeo și Julieta în regia lui Michelangelo Campanale, care va avea premiera în luna decembrie la Teatrul Excelsior și apoi în februarie la Teatrul Național Emilia Romagna din Italia. Sunt două proiecte cărora m-am dedicat trup și suflet, cu multe provocări, dar și cu multe satisfacții. E o perioadă minunată.

 

Care ar fi principalele 3 moduri prin care teatrul şi, în special, Teatrul Excelsior, te-a ajutat în redescoperirea și dezvoltarea personalității tale până în prezent?

Despre rolul formator al teatrului în general sunt multe de spus, iar cazul meu nu e unul excepțional. A fost singurul domeniu care m-a provocat să fac saltul de la pasiune la profesie datorită incredibilei profunzimi a cunoașterii umane pe care o poți accesa, pe scenă și în afara ei.

Teatrul Excelsior s-a constituit într-o casă a unei echipe tinere, extrem de talentate și dedicate. E o casă caldă, primitoare, unde respectul și profesionalismul fac ca lucruri minunate să se întâmple. Este singurul gen de mediu în care eu pot funcționa optim, în care mă pot manifesta și în care mă pot dezvolta. Sunt foarte recunoscătoare pentru casa asta, pentru oamenii care o locuiesc, căci știu cât de rare sunt, cât de multă muncă e nevoie să o construiești și să o întreții și cât de ușor se poate prăbuși. Îmi doresc ca a noastră să fie cât mai trainică!

 

Care a fost până acum cel mai challenging rol pentru tine și ce înseamnă un challenge pentru o actriță de teatru în industria de azi?

Fiecare rol e provocator în felul lui. Desigur, o partitură ca Matilda Blackwell din KNOCKOUT, pentru care m-am antrenat de 2-3 ori pe săptămână la sala de box, timp de luni de zile, pentru care am învățat să cânt la pian, care reprezintă un tur de forță la fiecare spectacol, poate fi considerată cu siguranță o provocare. Dar tot o provocare este să lucrezi la un rol mic, de plan secund (deși ți-ai fi dorit mai mult), cu credință și conștiința faptului că fiecare este esențial în angrenajul spectacolului, că spectacolul este mai important decât orgoliile personale.

Cred că provocarea are conotații diferite pentru fiecare artist, la fel cum are și ideea de succes. Sunt ambele constructe mentale, ele nu există decât dacă le creăm noi. Iar eu fac asta cu fiecare rol, cu intenționalitate. Îmi evaluez limitele și îmi propun să le depășesc. Și devin mai bună.

 

 Photo credit – Andrei Gândac

Vorbind despre producția actuală care a avut deja premiera la Excelsior, Knockout, în regia Sânzianei Stoican, cum te-a prins rolul ăsta, ce ai împrumutat de la el și ce ai dăruit din personalitatea ta?

Pe Matty am simțit-o aproape încă de la început, lucru pe care l-au sesizat și colegele mele la primele repetiții. Cred că, inițial, punctul nostru comun a fost jovialitatea în raport cu sexul opus. În copilărie, m-am simțit mereu confortabil în grupurile de băieți și mi-am însușit valorile masculine și modul lor de interacțiune. Eram singura fată care nu era luată pe sus la bulgăreală iarna, de exemplu. Relația cu Gabriel Lamb, personajul interpretat de Alex Călin, e construită pe baza acestui tip de lejeritate, căreia i se adaugă senzualitatea specifică lui Matty, pe care însă nu mi-am dorit să marșez. Mi s-a părut mult mai important să îi explorez fragilitatea și vulnerabilitatea în raport cu incredibila forță pe care o are acest personaj decât să subliniez accente ale comportamentului rezultat în urma alegerilor pe care e nevoit să le facă. Acest aspect a fost unul dintre principalele mele puncte de discuție cu Sânziana și chiar un demers de a-mi apăra personajul de gurile rele.

 

Cum este să lucrezi cu o femeie regizor și ce face pentru/din tine un bun partener de scenă?

Eu nu fac în mod expres o diferență între regizori și regizoare. Ceea ce contează pentru mine este calitatea umană și cea profesională. Din acest punct de vedere, mă simt norocoasă pentru întâlnirea cu Sânziana. Cred că ne-am potrivit în ceea ce privește un anumit grad de organizare a lucrului, de stratificare a nuanțelor, de intuitivitate cerebrală. Sunt extrem de recunoscătoare pentru atmosfera minunată pe care a menținut-o la repetiții, inclusiv în ultimele săptâmâni când eram cu toții compeșiți de iminența premierei. Dacă astea sunt atribute exclusiv feminine, cred că e discutabil. Ea poate spune cu mai multă precizie precizie dacă sensibilitatea specifică genului i-ar fi influențat procesul de lucru la acest spectacol, însă eu tind să cred că ține de deschiderea și profunzimea fiecăruia, calități pe care întreaga echipă (mixtă) a acestui proiect le împărtășește.

 

Cât de actual este mesajul acestui spectacol în contextul social feminin de azi şi cu ce ţi-ar plăcea să rămână spectatoarele, dar şi spectatorii, după vizionare?

Faptul că acțiunea spectacolului are loc în Anglia secolului al XIX-lea, deci alte vremuri, alte locuri,  face ca situațiile să fie percepute cu o oarecare distanțare și să fie mai ușor de digerat, mai puțin teziste. Lecția de istorie este valoroasă în sine, cred că este esențial să fim cu toții conștienți cum arătau lucrurile acum 100 de ani, și nu mă refer doar la dreptul la vot, ci la oportunități și percepții sociale: ca femeie respectabilă, trebuia să te măriți, dar pierdeai orice drept asupra propriilor resurse financiare, iar eventualii copii aparțineau soțului care, oricum. lua toate deciziile majore în familie; accesul la educație superioară și la o viață profesională erau practic interzise, iar independența și autonomia imposibile fără sprijin, adesea rezultând în alegeri discreditante social și chiar dramatice la nivel individual. În mod deloc paradoxal, toate aceste aspecte afectau și viața bărbaților, precum bine se vede în spectacol, pentru că nu poate exista libertate prin constrângere. Acel „high collar” nu e nicicum mai comfortabil decât corsetul feminin.

Mi-aș dori ca spectatorii, deopotrivă tineri și adulți, domni și doamne, să încaseze în stomac situațiile de pe scenă și să reflecteze la ele. Gândul e primul pas către acțiune, pe orice plan sau în orice direcție s-ar manifesta.

 

 Photo credit – Andrei Gândac

See Also

Care consideri că mai este puterea teatrului în a modela personalităţi în contextul cotidian?

Teatrul rămâne o oglindă puternică, a lumii, a individului. Dacă filmul are puterea de a modela de la distanță, atunci nimeni nu are cum să conteste forța experienței directe. Trebuie doar să te expui. Iar despre asta e redundant să vorbim, asta se trăiește. Din plin.

 

Cum te-ai descrie în 3 cuvinte ca performer, pe scurt? Și 3 cuvinte ce te descriu ca om, în afara scenei.

Orice atribut conține automat și reversul medaliei, chiar dacă la prima vedere nu e evident. Ca performer, sunt dedicată, riguroasă și introspectivă. Cei care mă cunosc în afara scenei știu că sunt deopotrivă puternică și foarte sensibilă, un om loial și corect.

 

3 mesaje: pentru regizoare, colegii de scenă din noua producţie de la Excelsior şi, evident, pentru public.

 

Sânziana, a fost o bucurie, îți mulțumesc! Să mai facem, zic!

Colegi, este o plăcere și un privilegiu să fiu cu voi, pe scenă și în afara ei!

Public drag, următoarele reprezentații sunt pe 19 și 20 noiembrie, în weekend, numai bine să ne vedem la teatru!   

 

Cover photo credit : Andrei Runcanu

Spectacolul Knockout se va juca la Teatrul Excelsior în datele de 25 noienbrie, 1 și 7 decembrie. Bilete aici.

What's Your Reaction?
Excited
0
Happy
0
In Love
0
Not Sure
0
Silly
0
View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top
Decoration sticker
Decoration sticker
Decoration sticker