De vorbă cu…ZSUZSÁNNA KOVÁCS : „A fost interesant să descopăr în lucrul la spectacolul Nuntă în cer ce dezvăluie despre noi iubirea, un eveniment emoțional puternic, cât de repede ne atingem limitele și cât recunoaștem din aceasta.”

Săptămâna aceasta la Teatrul Dramaturgilor Români din București ne vom bucura de premiera de neratat a spectacolului Nuntă în cer, după un text scris de Mircea Eliade, în adaptarea și regia ZSUZSÁNNA KOVÁCS, și cu doi actori mereu performativi în distribuție, Lari Giorgescu și Richard Bovnoczki.

Într-o noapte, într-o casă în mijlocul unei păduri, doi bărbați care abia s-au cunoscut povestesc marea, unica lor dragoste. Despre roman s-a spus că „Nuntă în cer” transformă cititorul, îl răscolește, îi aduce în fața ochilor toate iubirile – eșuate ori nu – care l-au marcat sau care i-au măcinat sufletul. Personajele literare sunt o dovadă a faptului că dragostea, deşi mistuitoare și periculoasă, este totodată mirajul suprem al vieţii omului, fără de care aceasta nu este completă cu adevărat.

Premiera spectacolului va avea loc pe 15 decembrie, ora 19.00, sala Iosif Naghiu, urmată de reprezentații în datele de 16, 24 și 26 ianuarie. Biletele pot fi achiziționate de la casieria teatrului sau online de pe bilet.ro.

Stăm de vorbă azi, într-un interviu ca o poveste, cu regizoarea acestui maiestuos și profund spectacol, ZSUZSÁNNA KOVÁCS. 

Bună ziua, stimată dnă regizor Zsuzsanna Kovacs! Ne bucurăm pentru acest interviu. Pe data de 15 decembrie va avea loc noua premieră de la Teatrul Dramaturgilor Români, Nuntă în cer. Care au fost gândurile de început legat de această colaborare a dvs cu TDR?

Ne-am bucurat mult pentru colaborarea cu Teatrul Dramaturgilor Români. Ideea spectacolului Nuntă în cer s-a născut de ceva timp, am început să-l dezvoltăm fără să știm unde vom reuși să-l montăm. Teatrul Dramaturgilor Români părea locul perfect. Este un teatru care este preocupat nu numai de promovarea dramaturgiei românești, dar și de felul în care aceste piese se integrează în societatea noastră, de formele care traduc atmosfera și starea societății de azi. Acest lucru ne-a preocupat și pe noi în munca noastră cu textul lui Eliade: cine sunt acești bărbați, de ce se apuc să-și povestească marea lor dragoste unui celuilalt? De unde vine această nevoie de a se confesa și de ce este nevoie să se ducă atât de adânc?

Ce vă atrage, în genere, când alegeţi un text pentru montare? Consideraţi că există tendinţe în mesajele, temele de discuţie pentru alegerea textelor de azi în teatrul românesc?

De cele mai multe ori mă atrag textele care îmi oferă posibilitatea de a se juca, de a dezvolta, de a căuta forme de reprezentare a dorinței nemărginite a omului de a fi liber și nevoia sa contradictorie de a trăi în societate. Conflictul între individ și societate se regăsește în piese de la antici până la contemporani, totuși mi se pare că felul în care ne raportăm la încercările noastre de eliberare și neputința noastră de a o face, formele prin care îl reprezentăm, accentele pe care le dăm, vorbește foarte precis despre sensibilitatea, despre durerile și rănile unei societăți.

Mi se pare că această dualitate există și în teatrul românesc de azi. Pe de o parte, există dorința de a atrage public în număr cât mai mare, o atitudine care este în creștere cu cât devine situația financiară a instituțiilor culturale mai nesigură. Pe de altă parte, se nasc din ce în ce mai multe spectacole care caută teme mai puțin confortabile, sau chiar inconfortabile, iar aceste abordări implică, de cele mai multe ori,  o căutare nu doar în felul în care vorbim despre zilele noastre, dar și în felul în care aceasta poate să fie reprezentată scenic.

Dacă aţi descrie în 3 citate acest spectacol, legat de aşteptările pe care le poate avea publicul de la această montare, care ar fi acelea?

”Nu mă gândisem până atunci la supraviețuirea sufletului, dar am știut că niciun om n-ar putea supraviețui așa cum este, rupt în două, singur. Viața are sfârșit aici, pe pământ, pentru că e fracturată în miriade de fragmente. ”

”Nu te întâlnești decât o singură dată cu un lucru mare, într-adevăr mare. Pe urmă, întâmplările nu mai au nicio importanță. Vreau să spun: nu mai schimbă nimic. Nu mai sunt transparente, nu mai vezi prin ele dincolo. Întâmplări, atât. ”

”Gândește-te bine ce faci. Gândește-te bine…”

Cum aţi ales actorii din distribuţie? Ce elemente de liant aţi creat între ei, între ei şi dvs, între ei şi text?

Lari a fost cel care a venit cu propunerea să facem un spectacol din romanul lui Eliade și eu nu am stat mult pe gânduri înainte să-i spun da la această propunere. De când am început să discutăm în mare despre cum vedem lumea din Nuntă în cer, am știut că el ar fi Mavrodin, iar pe Hasnaș imediat l-am asociat cu Richard. Din fericire așa a și rămas, pentru că între ei doi există o legătură care a devenit definitorie în munca noastră, un punct de pornire puternic pentru construcția relației între cele două personaje. Tema principală a piesei ne-a preocupat pe noi toți: ce dezvăluie despre noi iubirea, un eveniment emoțional puternic, cât de repede ne atingem limitele și cât recunoaștem din aceasta? – a fost interesant să descopăr în ce direcție îi duce pe ei instinctul și în ce direcție mă duce pe mine.

Cum priviţi ipostaza femeii regizor în societatea de azi, aparent dominată de bărbaţi?

În ultima vreme, percepția regizorului s-a modificat. Trecem printr-o redefinire a poziției pe care un regizor trebuie sau poate să o ocupe într-un proces de creație. Trecem prin asta chiar acum și încă nu știm unde ne va duce, dar aceste schimbări prin care trecem, cu siguranță, au deschis și mai multe posibilități în fața femeilor regizoare. Aceasta mi se pare un lucru bun, dar mai avem un drum lung în fața noastră, un drum plin de frustrări și temeri, pe care va trebui să învingem împreună, atenți și deschiși unul la celălalt.

Vezi și

COLABORAREA ANULUI: Ioana Ignat şi DJ Project vor concerta împreună în perioada următoare

Unde vă regăsiţi dvs în tematica acestui text şi cât de multă iubire/erotism real mai există într-o societate în permanentă grabă şi schimbare?

Iubirea este prezentă și în societatea noastră în permanentă grabă și schimbare și ce este fascinant când vine vorba de iubire este faptul că aceasta se poate manifesta în mii de feluri. Există iubiri care ne înalță, există iubiri care ne înspăimântă și fiecare iubire ne modifică câte un pic. Despre asta povestesc și personajele din Nuntă în cer, despre felul în care, picătură cu picătură, ne transformăm într-o persoană care pare să ne fie străin. Creierul nostru asistă la această schimbare, dar nu poate să facă nimic. Iubirea dezvăluie laturi ale persoanei noastre, la care până atunci nu am avut acces și aceste descoperiri nu mai pot să fie uitate.

Consideraţi că teatrul, în ziua de azi, îşi păstrează rolul de a modela personalităţi prin personajele de pe scenă?

Da. Societatea se află într-o permanentă schimbare, într-o permanentă căutare a stării de echilibru și odată cu aceasta se nasc și noi legături între oameni, noi circumstanțe, noi vulnerabilități. Teatrul, arta, trebuie să observe contradicțiile care se nasc, componentele emoționale, capcanele emoționale care se derivă din aceste schimbări. Explorarea și exprimarea acestora îi pot ajuta pe oameni să vadă mai clar propriile lor poziții în miezul acestor legături.

Pe final, ce mesaj doriţi să adresaţi publicului care va fi martorul acestui nou spectacol de la Teatrul Dramaturgilor Români?

Îi așteptăm cu mare drag și cu multe emoții la acest spectacol!