Now Reading
De vorbă cu…Bogdan Theodor Olteanu : “Nu mi se pare că la nivelul unei comedii populare există vreo diferență între ce se produce în România și ce poți să vezi pe Netflix.”

De vorbă cu…Bogdan Theodor Olteanu : “Nu mi se pare că la nivelul unei comedii populare există vreo diferență între ce se produce în România și ce poți să vezi pe Netflix.”

Bogdan Theodor Olteanu întruchipează perfect tipologia omului întreprinzător, complet independent, care își urmează cu stoinicie și profesionalism drumul artistic. După ce a trecut printr-o varietate de joburi, de la domeniul sportiv la cel jurnalistic, Bogdan Olteanu a scris și regizat deja mai multe scurtmetraje, două lungmetraje și patru piese de teatru, filmele sale s-au văzut pe HBO și Netflix, s-a bucurat de nominalizări la Premiile Gopo, participări la Festivalul de Film de la Varșovia și selecții în cadrul unor importante festivaluri de teatru din țară.

Din 20 ianuarie, „Taximetriști”, noul film regizat de Bogdan-Theodor Olteanu, vine în cinematografele din România, distribuit de Forum Film România. Doi taximetriști trec, într-o noapte, printr-o serie de întâmplări care le dau viețile peste cap. Filmul a fost regizat după un scenariu pe care Bogdan Olteanu l-a scris împreună cu Adrian Nicolae și invită publicul alături de personaje savuroase, într-o poveste plină de umor și suspans. Spectacolul de teatru de la care a pornit ideea filmului se joacă în prezent la Apollo 111 din București.

La câteva zile distanță de lansarea oficială a filmului, Daily Magazine a realizat un interviu cu regizorul noii producții cinematografice ce vorbește despre oameni simpli, în ipostaze de viață surprinzătoare și care ne va reînvăța să râdem pe bune. Enjoy! 

 

Bună ziua, stimate dle Bogdan Theodor Olteanu! Bun venit în cadrul Daily Magazine! Mulţumim pentru acest interviu. Începând, evident, cu începuturile, cum a fost iniţierea dvs în cinematografie? Ce v-a atras încă de la început spre această artă?

Presupun că filmele văzute și fascinația pentru efectul lor. Inițierea a fost la Cinema Gloria, când eram copil. Am descoperit cum pot să intru fără să plătesc și mergeam aproape zilnic. Am văzut probabil de 10 ori  “Piedone în Egipt”. Apoi, tot ad nauseam, nu mai știu ce western. Apoi alt Piedone.

 

Filmul “Taximetrişti”, care din 20 ianuarie poate fi vizionat în cinematografele din toată ţara, a fost, iniţial, un spectacol de teatru. De unde ideea trecerii de la teatru la film şi, trecând de aspectele logistice, ce e diferit în lucrul cu actorii?

Nu mai țin minte exact geneza ideii. A devenit la un moment dat ceva de făcut și de acolo am făcut ce era nevoie ca să se întâmple. Nu e nimic foarte diferit în lucrul cu actorii. Structura internă a personajelor sau dinamica interacțiunilor între ele se construiesc la fel în teatru sau film. Mai departe sunt mici reglaje la nivelul mijloacelor de exprimare. Dar nu e nimic foarte complicat pentru mine și cred că nici pentru un actor profesionist.

 

FOTO: Alexandru Ion și Cosmin Nedelcu (Micutzu) 

 

Ce ecou au comediile româneşti în peisajul cotidian de azi? Şi cum priviţi industria de comedie de la noi vs mult aclamatele filme din străinătate? Ce atrage publicul spre astfel de producţii?

Există un efect de intimitate pe care îl trăiești în raport cu un film jucat/vorbit în limba natală. Probabil că asta atrage cel mai mult – familiaritatea cu oameni, situații, structuri de limbaj. Nu mi se pare că la nivelul unei comedii populare există vreo diferență între ce se produce în România și ce poți să vezi pe Netflix. Faptul că sunt în engleză nu face neapărat glumele mai bune, deși uneori cădem în capcana asta.

FOTO : Andi Vasluianu și Rolando Matsangos 

 

Filmul are o distribuţie de actori tineri, majoritar din teatru şi stand-up. A fost ideea dvs de la început să păstraţi acelaşi line-up şi câtă expunere aduce un film pentru un actor cu mai multă experiență de teatru? Ce puteţi spune că v-a unit în lucrul pentru această producţie?

Există un singur om în film care face și stand up, Cosmin Nedelcu. Dar este în primul rând actor, unul dintre cei mai talentați din generația lui și asta m-a interesat la colaborarea cu el. Apoi dintre personajele principale Rolando Matsangos sau Maria Popistașu au mai multă experiență în film decât în teatru. La Vasluianu e paritate. Monica Bârlădeanu a jucat doar în filme. Da, sunt destul de mulți tineri, dar un singur debutant, Alex Mircioi.

Am păstrat același line-up pentru că îmi e greu să cred că există actori care ar fi putut face o treabă mai bună decât ei pe personajele astea. Le joacă totuși de câțiva ani la teatru.

Nu știu ce ne-a unit. Aș specula că ne-a plăcut tuturor scenariul.

FOTO – Monica Bârlădeanu

 

Personal, aţi avut întâmplări, să le numim ciudate, cu taximetriştii din România?

Nu, nu cred că mi s-a întâmplat ca un taximetrist să fie cu mine mai neplăcut decât sunt și eu cu cei din jur într-o zi proastă. Pe de altă parte, n-aș generaliza pornind de la experiența mea directă. Taximetriștii pot să fie atât de diferiți între ei precum sunt și pasagerii lor. Și în bine și în rău.

FOTO – Nicoleta Hâncu, AnaMaria Guran, Carol Ionescu

 

Cum simţiţi că s-a schimbat industria cinematografică în ultimii ani? Există vreun trend actual, îl urmaţi în vreun fel?

Cinema-ul devine din ce în ce mai mult un business. A fost dintotdeauna (și) asta, dar pare că e din ce în ce mai puțin loc pentru filme personale, pentru voci distincte. Producțiile seamănă din ce în ce mai mult între ele, cele mai multe par generate de un creier colectiv, nu mai au autori în spate. Dar nu e un fenomen propriu cinema-ului. Se întâmplă la fel în muzică sau în literatură. Cu cât sunt mai mulți bani în joc, cu atât industria capătă mai multă aversiune față de risc și totul se uniformizează.

See Also

FOTO – Adrian Nicolae și Spike

 

Ce aţi simţit că v-a oferit personal şi profesional industria artistică în tot acest răstimp? Care consideraţi că este menirea unui regizor în societatea de azi?

Menirea unui regizor este să arhiveze lumea în care trăiește și felul în care o trăiește. Eventual, dar nu e obligatoriu, să reflecteze asupra ei. Și cum reflectarea este (și) reproducere ne întoarcem la arhivare.

 

Cum se poate descrie Bogdan Theodor Olteanu, omul din spatele camerei?

Omul din spatele camerei este irelevant în discuția asta. Regizorul este și el un construct și spectatorul are contact cu ce produce/propune acest construct.

 

Ce îţi doreşti de la tine/ de la ceilalţi/ de la industrie în acest nou an?

De la mine îmi doresc să fac alte filme. Mai vreau să fumez mai puțin, să fac sport și să fiu un om mai bun. De la industrie nu am niciun soi de așteptare.

 

Ce mesaj transmite Bogdan Theodor Olteanu din prezent către omul din trecut şi cel din viitor? 

Către Bogdan din trecut – nu te mai certa cu oamenii, că îți strici karma degeaba. Către Bogdan din viitor – “privește cerul”. Îmi imaginez că din cauza poluării o să fie spectaculos – diferite nuanțe de purpuriu și portocaliu.

 

What's Your Reaction?
Excited
0
Happy
1
In Love
0
Not Sure
0
Silly
0
View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top