GALA UNITER 2023 | RALUCA APRODU : „Este foarte important să te simți iubit și respectat de breasla ta.”

Pe data de 12 iunie, Timișoara este pregătită să întâmpine unii dintre cei mai elitiști actori și oameni de teatru în cadrul Galei Uniter 2023. Sub egida Bucurie și Excelență, vom avea parte de premierea celor mai merituoase producții teatrale și artiști, la Teatrul Național Timișoara, un eveniment dinamic plin de glamour, strălucire și rafinament, un spectacol cu parfumul anilor ´20, care va avea anvergura și dimensiunea unui eveniment european pe măsură, în regia lui Răzvan Mazilu și scenografia lui Dragoș Buhagiar.

Pe această cale, Daily Magazine, partener de tradiție al Galei Uniter, realizează și în acest an o serie de interviuri interactive  dedicate câtorva dintre protagoniștii evenimentului din acest an. 

Începem astăzi cu Raluca Aprodu, cea care a fost gazdă în 2022 la Gala Uniter ce a avut loc la Bistrița și care în acest an este nominalizată la secțiunea Cea mai bună actriță în rol secundar pentru rolul Dora Dulebov din spectacolul „Cei drepți” de Albert Camus, regia Mihai Măniuțiu, Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București.

Perspective asupra industriei teatrale de azi din România

Eu pot vorbi doar din punctul meu de vedere şi din felul în care am ales drumul carierei mele. Evident că vorbesc din postura unui actor angajat, ceea ce ştim cu toţii că nu este o mare parte din breaslă care are ocazia să fie angajată într-un teatru de stat. Asta automat îmi dă un soi de linişte, în primul rând financiară, şi, în acelaşi timp, o posibilitate de a face cu mult mai multe roluri şi de a mă întâlni cu mult mai mulţi regizori decât un independent, să zicem. În acelaşi timp vin dintr-o carieră de 17 ani de freelancer, deci, cumva le-am trăit pe ambele. Eu mă consider norocoasă, mi se pare că lucrurile se îndreaptă într-o direcţie bună. Încercăm diferite variante, unele funcţionează mai bine, altele mai puţin bine. În continuare cred că sunt anumite aspecte legale care ar trebui să se schimbe vis-à-vis de cei ce nu au ocazia să fie angajaţi, adică pentru teatrele independente. O subvenţie de la stat sau ceva care să creeze mai multă unitate, să nu mai fie o atât de mare divizare între oamenii care lucrează la stat şi freelancerii care par a fi ai nimănui. Pe scurt, perspectiva mea este una bună. Muncesc foarte mult, sunt foarte recunoscătoare pentru asta, în acelaşi timp ştiu că nu a fost o clipă în care să nu dau tot ce am mai bun şi în care să nu fac nişte sacrificii, pentru a servi meseria asta cu tot ce mi-a dat Dumnezeu şi cu tot ce am fost înzestrată, de la talent la timp la energie la alegeri pe care le-am făcut. Ţin foarte mult la teatru.

 Semnificaţia unui premiu în viaţa şi palmaresul unui actor

Din punctul meu de vedere nu semnifică nimic. Ştiu foarte mulţi oameni care au luat premii, şi în film, şi în teatru, dar a căror carieră nu a mers nicăieri. Ştiu foarte mulţi oameni care nu au luat niciun fel de premiu şi sunt cei mai de succes actori de la noi din ţară. Din punctul meu de vedere, primesc cu mare bucurie această nominalizare, în acelaşi timp îi mulţumesc lui Dumnezeu că niciodată nu mi-am validat munca, efortul sau rezultatul unui spectacol sau al unui rol în funcţie de nominalizările sau de premiile câştigate. Adică din punctul meu de vedere, da, pare un fel de recunoştinţă din partea breslei, şi cred că, pe lângă aprecierea publicului este foarte important să te simţi iubit şi respectat şi, cumva, acceptat de breaslă, de colegii tăi, mai ales de cei pe care îi admiri. Este foarte important, voi merge la Gala Uniter, însă, real, pentru mine, la 38 ani, după aproape 14 ani de teatru, dacă această nominalizare venea sau nu sau dacă acest premiu vine sau nu, nu-mi va influenţa cu nimic părerea proprie despre mine sau părerea despre felul în care îmi fac meseria.

Modul în care spectacolul pentru care sunt nominalizată în acest an este unul autentic

“Cei drepţi” este un spectacol de teatru realizat de un regizor care îmi este foarte drag, pe care l-am întâlnit pentru prima dată în TNB, un text destul de dificil scris de Albert Camus. Spectacolul este autentic prin simplul fapt că noi îl jucăm şi ne păstrăm autenticitatea prin modul în care jucăm.

Fotografie din spectacolul „Cei drepți” – Raluca Aprodu în rolul Dora Dulebov

Amintiri frumoase de la repetiţiile pentru spectacolul nominalizat

Am rămas cu cele mai frumoase amintiri şi asta i se datorează în totalitate dlui Mihai Măniuţiu, regizorul spectacolului, pentru că stilul său de a lucra este stilul care pe mine mă ajută cel mai mult în meseria pe care o am. Domnia sa acordă actorilor încredere 100%, evident, până la proba contrarie. Ne-a cerut un singur lucru, să învăţăm textul foarte repede, am şi ridicat schiţa spectacolului în doar 7 zile. Este un regizor tributar unei metode de lucru care se bazează pe iubire, pe respect, pe linişte. Nu există niciun fel de dramă inutilă. Mi-a acordat foarte multă încredere, deşi eu şi Ciprian Nicula eram singurii actori cu care nu lucrase până atunci, dar nu am simţit nicio diferenţă în modul în care se raporta la mine ca actriţă şi nu a trebuit să-i câştig încrederea sau să fac eforturi supraomeneşti, nu m-am simţit ca la casting. Am simţit aceeaşi atitudine de lucru pe care o folosea cu dl Marius Bodochi cu care este prieten de 60 de ani. Şi asta mi-a creat un teren extrem de fertil pentru a fi liberă, a încerca. Nu mi-a fost frică să greşesc, nu mi-a fost frică să experimentez, nu mi-a fost frică să mă arunc cu capul înainte şi pe structura mea de om şi de actor este foarte important să mi se acorde încredere, by default, atât timp cât nu am făcut nimic care să nu merite asta. Iar dl Măniuţiu a făcut asta cu un gentlemanism şi cu o delicateţe extraordinare. Şi, da, am amintiri foarte frumoase.

Challenge-uri principale la care am fost supusă prin prisma lucrului la acest spectacol

Rolul în sine. Pentru că este un subiect destul de dificil, deşi acum pare mai actual ca niciodată. Mai ales că actul 5, adică finalul spectacolului, ultimele 20 de minute, stă pe umerii mei şi am simţit asta din lectură, evident, imediat. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru experienţa în teatru pe care o am pentru că nu am simţit sub nicio formă vreo urmă de presiune care să mă distrugă. Din contră, am simţit imediat că aveam un spaţiu pe care mi-l oferea Camus în ceea ce a scris şi de situaţie, în care să pot să mă duc şi mai departe decât m-am dus până acum în rolurile care mi-au fost oferite, pentru că acest lucru este foarte important. Poţi fi un actor excepţional, dar dacă nu ai ocazia să primeşti o partitură care să-ţi permită să mergi un pic mai departe, nu ai cum să-ţi testezi propriile valenţe artistice. 

Reacţia la care mă aştept de la mine dacă voi fi declarată câştigătoare

Vezi și

Dan Bălan lansează un clip filmat la Kiev

Absolut niciuna. Sunt un om foarte realist. Vor fi 24 ore de mesaje de felicitări, după care eu şi restul lumii ne vom întoarce la vieţile noastre. Am rămas aceeaşi şi la 24 ani, când am fost pe covorul roşu, nu mă va schimba un alt potenţial succes la 38, voi rămâne aceeaşi.

Dorinţe personale pe care le am de la Gala Uniter

Este o gală pe care o cunosc şi din interior – am prezentat evenimentul acum un an, şi din exterior, şi nu am nicio aşteptare, decât să-mi văd colegii, să mă bucur de seară. Este un eveniment drag, foarte important pentru breaslă, îl tratez cu respectul cuvenit, iar după eveniment fiecare se va întoarce la viaţa lui.

3 mesaje către : mine, nominalizata/ juriu/ public

Bravo, Raluca, pentru nominalizare!

Pentru juriu – vă mulţumesc frumos pentru nominalizare

Pentru public – veniţi la spectacol