Now Reading
GALA UNITER 2023 | THEODOR NICULAE : “Pentru mine, premiul suprem pentru un om de teatru este undeva la intersecția dintre întâlnirea cu publicul și întâlnirea cu regizorul și echipa de producție.”

GALA UNITER 2023 | THEODOR NICULAE : “Pentru mine, premiul suprem pentru un om de teatru este undeva la intersecția dintre întâlnirea cu publicul și întâlnirea cu regizorul și echipa de producție.”

Surprizele frumoase, chiar dacă vin la final, nu sunt niciodată de neglijat.

Interviul cu Theodor Niculae chiar a venit ca o surpriză în această seară și am decis să-l publicăm  pe ultima sută de metri înainte de Gala Uniter, respectându-mi 100% crezul jurnalistic. Acela de a respecta oamenii cu care colaborez și de a promova oamenii care contează.

Theodor Niculae este nominalizat în acest an, în cadrul Premiilor Uniter, la secțiunea Cel mai bun debut, pentru scenografia spectacolului „Seaside Stories” de Marius Chivu, Lavinica Mitu, Dan Alexe, Simona Goșu, Tudor Ganea, Nicoleta Dabija, regia, scenariul, universul sonor Radu Afrim, Teatrul de Stat Constanța.

Așa că…May the best win și să ne vedem cu bine luni, 12 iunie, la Teatrul Național Timișoara pentru o ediție de glam-musical-strălucire, în regia lui Răzvan Mazilu și scenografia semnată de Dragoș Buhagiar, care va sfida orice vreme și vremuri.

RETAKE: “Du musst die Sterne und den Mond enthaupten” (“Trebuie să decapitezi stelele și luna” *) un soi de “Să ucidem clarul de lună”.

Probabil dintr-o precipitație demnă de a atrage atenția oricărui futurist, întrebările al căror răspunsuri se vor regăsi mai jos sunt caracterizate de un numitor comun: actoria. Bineînțeles, actoria îmi este complementară, este parte din ceea ce fac, cu toate acestea nu voi răspunde apodictic, ci succint, tot în tonul meu, aparent frivol, de post-post-post-post-futurist, căci cam atătea generații s-au ivit între mine și Marinetti.
Întrebările primite pe adresa mea de poștă electronică sunt următoarele:

See Also

3 perspective asupra industriei teatrale de azi din România
  Industria teatrală din România, asemenea tuturor celorlate industrii culturale, este supusă unei aparente idei de “libertate radicală” constrânsă de nenumărate aspecte dintre cele mai diverse. Condiția generațională a artei, o condiție normală, îi conferă întocmai conflictul sublim al progresului. Nimeni nu a inventat apa caldă, însă, precum în București, este de preferat să o ai, fără avariile rețelelor centrale ale companiilor de distribuire a apei potabile.
  Ceea ce vreau să zic este că lucrurile continuă să evolueze, să funcționeze (în orice condiție). Mă refer aici la faptul că nu știu și nu sunt sigur niciodată de ceea ce fac (sic! împotriva condiției capitalismului turbat) și nici nu știu dacă este bine să știu ce fac, căci poate dacă aș ști ce fac, nu mi-ar mai ieși. Asta despre mine, cât despre industrie, în general, nu cunosc raportul breslei la ceea ce se face, dar, oricum, se face (oricum). Unele lucruri care se fac, mă bucură enorm, spectacole fascinante există în toată țara, iar altele, în latura opusă, mă fac să mă gândesc, post-vizionare, de ce (Doamne’ iartă-mă!) mai fac teatru. 
3 analogii/simboluri ale unui premiu în viaţa şi palmaresul unui actor
  Mă gândeam, când citeam întrebarea, cum să răspund…Am jucat recent într-un spectacol/exercițiu-performativ în regia lui Eugen Jebeleanu.  Am gândit și spațiul și m-am jucat puțin și cu muzica, însă încerc să croiesc răspunsul pe întrebare, așadar…Pentru mine, premiul suprem pentru un om de teatru este undeva la intersecția dintre întâlnirea cu publicul și întâlnirea cu regizorul și echipa de producție. Întâlnirea cu publicul este esențială, d-aia facem teatru, iar întălnirea cu regizorul și cu echipa de producție este tot -la fel de- esențială, deoarece…d-aia facem teatru, ca să existe întocmai această punere în comun al unui bun comun, care ajunge, în final, la public.
  Nu știu cum să pregătesc un rol…(ca să mențin nuanța întrebării). Cert e că sunt emoții foarte mari la mijloc. Înainte de performance-ul amintit mai sus, le-am mărturisit colegilor mei de scenă (Măriuca Bosnea și Șerban Ghilvaci) că îmi curge sânge din nas de frică, mi-au spus că e normal. 
3 moduri prin care spectacolul pentru care sunt nominalizat în acest an este unul autentic
  Este foarte autentic! Chiar este, îmi e greu să răspund la întrebare fără puțin umor. Recunosc că problema impasului meu de a răspunde acestei întrebări nu constă în însăși natura ei (sic!) ci a dificultății mele de înțelegere asupra autenticului, totuși, cred următoarele: Spectacolul lui Radu Afrim este unul extrem de uman, în sensul în care modul de compunere al personajelor, modul în care spațiul (cel al acțiunii în general, spațiul mării) funcționează ca un dicționar lucrat migălos, științific, asupra condiției omului (omul în vacanță, omul în fața mării, omul în fața morții). Radu a reușit, exemplar, să lucreze împreună cu textul (colectiv și individual, auctorial, diferit prin fiecare nuanță compusă de Marius Chivu, Lavinica Mitu, Dan Alexe, Simona Goșu, Tudor Ganea și de Nicoleta Dabija) pentru a compune un întreg univers – ecosistem al mării.
3 amintiri frumoase de la repetiţiile pentru spectacolul nominalizat
  Am repetat mult pe plajă, am confundat timp de câteva zile bune spectacolul de realitate.
Fotografie din spectacolul Seaside Stories – Teatrul de Stat Constanța, regia Radu Afrim, scenografia Theodor Niculae
3 challenge-uri principale la care am fost supus prin prisma lucrului la acest spectacol

Nu au fost mereu momente ușoare, cum și e normal. Este un spectacol greu, cu multe aspecte dificile din punt de vedere tehnic, s-a muncit mult…Iar nu știu să răspund. Poate cel mai complicat a fost să aducem marea pe scenă, cum am mai zis, un spațiu înfinit într-o sală studio.

 
3 reacţii la care mă aştept de la mine dacă voi fi declarat câştigător
 
  Sper să nu mă împiedic dacă trebuie să urc pe scenă. Ar fi penibil. Asta este o recție a emoțiilor, împedicatul, mă refer, deci oricum ar fi, mă aștept să am emoții.
 
3 dorinţe personale pe care le am de la Gala Uniter
  Cred că îmi mențin poziția cu împiedicatul
 
3 mesaje către : mine, nominalizatul/ juriu/ public
 
  Mesaj către mine nu știu dacă am, oricum vorbesc mult singur (nimic patologic). Aceste discuții sunt personale, însă, nepublicabile , îmi este teamă că unul dintre noi doi s-ar supăra. Către juriu, le mulțumesc că m-au luat în considerare și că le-a plăcut ce-am făcut, adică nici nu știu ce altceva le pot zice…poate fraza cu “e o onoare” s-ar potrivi, dar este ciudat să le transmit pe internet și nu în față. Către public…idem, sincer,  tot așa, le mulțumesc că m-au luat în considerare și că le-a plăcut, că e o onoare…
 
Final deschis.
 
* Einstürzende Neubauten – Weil weil weil
* Manifestul futurist – Tomasso Marinetti 1909

 

 

What's Your Reaction?
Excited
0
Happy
0
In Love
0
Not Sure
0
Silly
1
View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top