Now Reading
De vorbă cu scriitorul George Arion : “Eu am înaintat în vârstă, dar personajele mele n-au îmbătrânit, și-au păstrat farmecul și așteaptă să fie cunoscute de noi generații.”

De vorbă cu scriitorul George Arion : “Eu am înaintat în vârstă, dar personajele mele n-au îmbătrânit, și-au păstrat farmecul și așteaptă să fie cunoscute de noi generații.”

Anul acesta se împlinesc 40 de ani de la lansarea romanului polițist bestseller Atac în bibliotecă, primul roman care poartă semnătura lui George Arion, scriitorul considerat „un Raymond Chandler român”. Roman publicat pentru prima oară în 1983 și ecranizat în două rânduri, Atac în bibliotecă este primul volum al seriei cu simpaticul personaj Andrei Mladin, ziaristul tobă de carte care devine detectiv fără voie. Înarmat cu umor și cultură, Andrei Mladin se străduiește să facă lumea din jurul lui puțin mai bună prin faptele și investigațiile sale.

Pentru a sărbători 40 de ani de la apariție, Crime Scene Press a lansat la Bookfest o ediție de lux a romanului, într-un tiraj limitat.

George Arion este considerat cel mai bun autor de mystery & thriller din România. Este și poet, eseist, libretist, jurnalist, traducător, dramaturg și scenarist. A publicat volume de versuri, critică literară, jurnalistică. A semnat scenariul a două filme polițiste (Enigmele se explică în zori, 1989; Atac în bibliotecă, 1992) și al serialului TV Detectiv fără voie (2001). Este autorul al unui libret de operă și al mai multor piese polițiste. A recenzat, în diverse ziare, peste 1.000 de romane de suspans.

Este o bucurie și o onoare, deopotrivă, să-l avem azi invitat pe George Arion în cadrul unui interviu marca Daily Magazine. 

  • Bună ziua, stimate domnule scriitor George Arion! Ne bucură foarte mult acordarea acestui interviu. Anul acesta se împlinesc 40 ani de la lansarea romanului bestseller Atac în bibliotecă. Cum vă simţiţi dvs. şi cum credeţi că se simt personajele volumului?

Desigur, sunt bucuros pentru că romanul acesta își găsește cititori și după patru decenii. L-am scris pentru contemporanii mei din anii ‘80, dar se pare că și cei din ziua de azi descoperă, citindu-l, răspunsuri la frământările pe care le au. Totodată sunt cuprins de melancolie, o melancolie provocată de trecerea timpului. Eu am înaintat în vârstă, dar personajele mele n-au îmbătrânit, și-au păstrat farmecul și așteaptă să fie cunoscute de noi generații. Au o viață independentă de mea. Și vor trăi mai mult decât mine.

 

  • Dacă aţi da timpul înapoi, aţi construi acelaşi fir narativ, aţi adăuga lucruri, contexte noi?

Atac în bibliotecă aparține unei anumite perioade și mă exprimă pe mine cel de-atunci. A interveni acum în structura romanului ar însemna rescrierea lui. N-ar avea niciun rost. Ar fi o falsificare a lui. Sau, Doamne ferește, aș ajunge în situația acelui erou al lui Camus care, dorind să devină romancier, nu reușea să aștearnă pe hârtie decât o singură frază pe care o cizela la nesfârșit: „Într-o frumoasă dimineață de mai, o zveltă amazoană, călare pe o somptuoasă iapă alezană, parcurgea, prin mijlocul florilor, aleile din Boulogne…”

 

 

  • Care consideraţi că au fost ingredientele care au stat la baza transformării acestui volum într-un bestseller?

Sinceritatea cu care a fost scrisă cartea a contat cel mai mult. Fără doar și poate, intriga polițistă a reprezentat și ea un element de atracție. Ca și privirea critică asupra unei societăți care se considera, cu infatuare, perfectă.

 

 

  • Care sunt principiile ce vă ghidează în construcţia personajelor, în genere? Aveţi anumite tipologii preferate, vă doriţi să expuneţi anumite personalităţi, anumite hibe sociale?

Stendhal spunea că romanul este o oglindă purtată de-a lungul unui drum. Prin urmare, într-o construcție narativă nu pornești de la idei preconcepute, de la personaje create în laborator, de la întâmplări neverosimile, născute din imaginația ta. Scriitorul trebuie să fie atent la ce se petrece în jurul său și să reflecte cât mai fidel ce observă. Realitatea îi oferă numeroase tipuri umane pe care să și le aleagă pentru cărțile sale, o multitudine de întâmplări interesante și potrivite pentru o intrigă. Vremea artelor poetice, precum cea a lui Boileau, a apus. Nu se mai scrie după reguli rigide. Ficțiunea înseamnă libertate. Și totuși, și această libertatea are reguli… pe care fiecare autor le descoperă și le respectă.

 

 

  • Care au fost momentele de impact în cariera dvs. scriitoricească de-a lungul timpului?

Au fost multe. De pildă, încununarea cu trei premii de către Uniunea Scriitorilor, traducerea în alte limbi a unora dintre romanele mele, participarea ca invitat la numeroase saloane literare din Franța… Desigur, întâlnirile cu cititorii m-au emoționat întotdeauna și m-au marcat unele dintre discuțiile purtate cu ei.

 

See Also

 

  • Dacă ar fi să scrieţi o carte despre România contemporană, ce titlu ar purta?

În 1997 mi-a apărut o culegere de articole publicate în revista Flacăra: Viața sub un președinte de regat. De atunci am mai scris și alte texte despre ce se întâmplă cu noi din 1990 încoace. Dacă le-aș aduna pe toate într-un singur volum l-aș intitula Viața sub patru președinți de regat.

 

 

 

  • La ce nivel consideraţi că se află interesul pentru beletristică, mai ales în rândul publicului tânăr, în România de azi? De ce citim mai puţin? Şi care consideraţi că ar fi pârghiile de atragere din nou a oamenilor spre lectură?

E-adevărat, citim mai puțin decât altădată. Cauze ale interesului mai scăzut pentru lectură? Se dă vina pe televizor, pe internet… Dar sunt țări în care aceste tentații există cu asupra de măsură și se citește, totuși, mai mult decât în România. Mai este ceva: celebritatea și reușita materială în viață nu sunt condiționate de numărul romanelor citite. De exemplu, sunt sportivi sau „vedete” ale momentului care se scaldă în bani fără să aibă în casă o bibliotecă. Ce să mai zic de bancheri, de oamenii de afaceri? Rareori îi vezi interesați de beletristică. Există vreo soluție spre a-i atrage pe oameni să îndrăgească mai mult cărțile? Mă îndoiesc. Întotdeauna au citit și vor citi numai aceia care simt din interior mirajul literaturii. Nu la îndemnul altora le place să se cufunde în lumea ficțiunilor. Lectura devine tot mai mult apanajul unui cerc elitist.

 

  • Ce vă doriţi pentru dvs. personal şi literar pentru viitorul apropiat şi ce ne pregătiţi, nouă, cititorilor din toată ţara?

Îmi doresc să mai pot zăbovi o vreme pe această planetă. Dacă se va întâmpla asta, voi putea oferi cititorilor și alte scrieri, beneficiare ale experienței la care am ajuns.

What's Your Reaction?
Excited
0
Happy
0
In Love
0
Not Sure
0
Silly
0
View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top