BRĂILA ÎN FESTIVAL DE TEATRU | ADINA DOBA : „Am auzit despre Brăila că are un public iubitor de teatru, care apreciază arta și își prețuiește artiștii.”
BRĂILA ÎN FESTIVAL DE TEATRU | ADINA DOBA : „Am auzit despre Brăila că are un public iubitor de teatru, care apreciază arta și își prețuiește artiștii.”
“Sefa” intergalactico-online a lucrurilor frumoase aduse de Daily Magazine.
Un spectacol complet altfel, dar frumos și dedicat sufletului de copil, la orice vârstă, este cel propus de Trupa Teatrului de Marionete din Arad, spectacol intitulat Istoria muzicii pentru copii și părinții lor, în regia lui Cristian Ban. Spectacolul se va juca în cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Brăilamiercuri, 27 septembrie, cu începere de la ora 18, în Sala Mare a Teatrului Maria Filotti.
Mozart, Amy Winehouse, Louis Armstrong, Elvis Presley, Janis Joplin sau David Bowie sunt doar câteva dintre personajele care vin pe scena Trupei Marionete.
„Distractiv și educativ. Așa este spectacolul„Istoria muzicii pentru copii (și părinții lor)”.E un spectacol pentru toată familia, în care personaje sunt muzicieni care au avut o viață de poveste, de multe ori controversată, un parcurs care a marcat decisiv istoria muzicii.”– spune regizorul Cristian Ban.
Azi o cunoaștem mai bine pe Adina Doba, iar biletele pot fi achiziționate de aici .
Bună ziua, Adina, şi bun găsit în cadrul Daily Magazine! În curând ne vom bucura de prezenţa ta artistică, în cadrul Festivalului de Teatru de la Brăila, cu spectacolul de marionete Istoria muzicii pentru copii (și părinții lor), de la Teatrul de Marionete Arad. Spune-mi ce înseamnă pentru tine ca actriţă, şi ca om, acest spectacol şi cât de actual este mesajul său în spaţiul contemporan de azi?
Da, aștept cu mare nerăbdare participarea la Festivalul de Teatru de la Brăila și mă bucur foarte mult că minunatul nostru spectacol ISTORIA MUZICII PENTRU COPII (ȘI PĂRINȚII LOR) va fi văzut de publicul brăilean mic, mijlociu și mare (copii, părinți, bunici).
Ca actriță, acest spectacol este o mare provocare deoarece m-am întâlnit pentru prima dată cu marionete atât de sofisticate, la care am avut multe de descoperit și cu care am avut mult de studiat , de muncit. Ceea ce făceam cu firele noastre: însuflețirea marionetelor – atitudinile, mișcările, gesturile trebuiau, acum, completate armonios și organic cu mișcările ochilor și ale gurii. Credeam că-mi vor trebui mai multe degete, dar după multe, multe ore de studiu mi-am dat seama că îmi ajung 10 Ca om, acest spectacol mi-a prilejuit întâlnirea profesională cu regizorul Cristian Ban, cu care am lucrat „pe sufletul meu”, într-o atmosferă plăcută, destinsă, creativă, cu eficiență maximă.
Cum percepi fenomenul festivalurilor de teatru în România, ce beneficii reale aduc în industrie?
Festivalurile de teatru fac să ne putem arăta cele mai bune producții, iar noi, la rândul nostru, să putem vedea cele mai bune spectacole ale colegilor noștri de la alte teatre.
Păcat că de o bună bucată de vreme festivalurile primesc bugete din ce în ce mai mici, așa că participarea în festivaluri înseamnă să ajungi azi, să joci mâine și să pleci poimâine. Nu prea apuci să vezi spectacole, poate unul, dacă ești norocos. În anii ’90, până prin 2002-2003 la festival se mergea din prima zi și se stătea până în ultima zi, după închiderea acestuia. Vedeai toate spectacolele, participai la discuții despre spectacolele văzute, cu oameni de teatru, regizori, scenografi, compozitori, actori, apucai să te întâlnești, să vorbești și să te cunoști cu colegii, era o îmbogățire spirituală, profesională , artistică și umană.
Beneficiile festivalurilor de teatru sunt ale noastre, ale echipelor care după ce realizează spectacolul au ocazia să-l arate și unui alt public decât cel de acasă și ale publicului, care se poate bucura de producții artistice diferite, invitate din orașe îndepărtate unde oricât de mare iubitor de teatru ai fi, îți este greu să ajungi pentru a viziona un spectacol.
Ce ai auzit frumos despre Brăila şi teatrul său şi ți-ar plăcea să (re) descoperi o dată cu acest festival?
Am auzit despre Brăila că are un public iubitor de teatru, care apreciază arta și își prețuiește artiștii. Am mai auzit despre Teatrul „Maria Filotti „, că este un lăcaș de cultură foarte frumos și abia aștept să-l văd. Mi-ar plăcea să văd și un spectacol…
Care sunt elementele despre care consideri că asigură trăinicia spectacolului, dincolo de vremuri?
Un spectacol, pentru a fi trainic, longeviv trebuie să fie creat pentru public, nu doar așa, în sine, să mai avem un titlu nou, să aibă un scenariu solid, curat, muzica și scenografia să servească spectacolului iar actorii să joace cu credință.
Foto din spectacolul Istoria muzicii pentru copii și părinții lor – regia Cristian Ban , Teatrul de Marionet Arad
Ce ai învăţat din întâlnirea cu regizorul spectacolului, Cristian Ban, şi de la partenerii tăi de scenă?
Întâlnirea cu regizorul Cristian Ban m-a inspirat la a-mi depăși limitele profesionale și umane, mi-a umplut sufletul de bucurie.
Cu colegii mei, cu care formez o echipă foarte unită de când ne-am adunat „pe scândură „(în profesia noastră nici nu putem funcționa dacă nu suntem „unul pentru toți și toți pentru unul) m-am sudat mai puternic și mi s-a dovedit încă o dată că putem face minuni împreună.
Cât de destoinic trebuie să fie un actor pentru a mânui cu adevărat arta teatrului de marionete?
Pentru a fi un marionetist bun trebuie, în primul rând, să iubești marioneta. Să o simți, să o asculți, să o ” îmblânzești „( ca Micul Prinț pe vulpe).
Marioneta este ca un instrument. Dacă nu exersezi cu ea mult, zilnic câteva ore( ca pianistul cu pianul lui, sau violonistul cu vioara), ea nu te mai ascultă, se îndepărtează, se înstrăinează de tine iar rolul, personajul, spectacolul au de suferit.
Dragostea de marionetă e ca un microb: dacă te-a prins, nu mai scapi, ba mai mult, vrei să te îmbolnăvești din ce în ce mai tare.
Principalul motiv pentru care ai cumpăra bilet la acest spectacol şi cu ce ti-ar plăcea să rămână spectatorul după vizionare?
Cu spectacolul nostru vrem să sădim în sufletul copiilor dorința de a cunoaște muzică, de a descoperi muzica de toate genurile, de a-i face să iubească muzica iar pe părinți și pe bunici vrem să-i facem să-și amintească clipe frumoase trăite pe vremea când ascultau aceste piese. De nebunia adolescenței și de farmecul tinereții nu are voie nimeni să uite. Mi-aș dori foarte mult să văd niște marionete care se mișcă, dansează și seamănă leit cu artiștii pe care îi întruchipează. Aș vrea să văd cum cântă marioneta Mozart la pian, cum cântă live Maria Tănase, Janis Joplin, Amy Winehause și cum arată extratereștrii lui Cristi Ban.
Ca om, acest spectacol mi-a prilejuit întâlnirea profesională cu regizorul Cristian Ban, cu care am lucrat „pe sufletul meu”, într-o atmosferă plăcută, destinsă, creativă, cu eficiență maximă.
Română 
English (UK) 