Now Reading
DIALOG ÎN FNT | MARIN LUPANCIUC : “EXOD este un spectacol care te poate trece prin toate stările, dar ce nu face – nu te poate lăsa indiferent, oricare ar fi unghiul de percepție.”

DIALOG ÎN FNT | MARIN LUPANCIUC : “EXOD este un spectacol care te poate trece prin toate stările, dar ce nu face – nu te poate lăsa indiferent, oricare ar fi unghiul de percepție.”

Festivalul Național de Teatru ne prilejuiește bucuria întâlnirii cu unul dintre cele mai importante teatre naționale – Teatrul Național Timișoara, un spectacol de atitudine, ca voce a tuturor, indiferent de
categoriile decise de societate – Exod, în regia lui Oskaras Korsunovas, spectacol care este și primul proiect de anvergură internațională din seria concepută de TNTM pentru anul Capitalei Europene a Culturii și cu o minunată trupă de actori, dintre care azi Daily Magazine are bucuria de a dialoga cu protagonistul spectacolului, Marin Lupanciuc, despre întreaga experiență Exod, dar și despre teatru, în genere.

Spectacolul Exod se va juca în încheierea Festivalului Național de Teatru luni, 30 octombrie, ora 19.00, în Sala Mare a Teatrului Național Ion Luca Caragiale – București. Biletele pot fi achiziționate de aici.

 

Ce elemente consideri că asigură trăinicia teatrului indiferent de vremuri?

Oamenii! Atât timp cât o să existe acești oameni pasionați, profund ancorați în meseria asta, acești oameni care au ceva de spus, iar în scaunele din sală vor sta acei oameni care vor dori cu adevărat să audă și să vadă, acei oameni care acceptă schimbul de idei și de emoții, teatrul, indiferent de formele pe care le va lua, va dăinui! De altfel, nu am nici un fel de dubiu că așa se va întâmpla.

Cum ai putea descrie teatrul românesc, în genere, în contemporan?

Are Claudia Ieremia o replică în spectacolul “Sunt o babă comunistă”, regizat de Antonella Cornici: “Îmi vine să spun ceva simplu: Comunismul eram eu tânără”. La fel de simplu spun și eu: “Simt teatrul românesc mai viu ca niciodată pentru că, în sfârșit, am început să trăiesc eu prin el”.

 

Ce noutăți aduce TNTM pe scena FNT 2023 și cum poţi descrie spectacolul în care vă putem vedea
jucând, Exod?

Din câte știu, spectacolul EXOD al Teatrului Național din Timișoara închide ediția din acest an a Festivalului Național de Teatru. Sunt convins că vor fi multe lucruri noi și interesante în festival, dar spectacolul nostru aduce ceva unic. În primul rând, măiestria extraordinară a regizorului Oskaras Koršunovas care construiește pe scenă – așa cum își construia Manole mănăstirea, cu jertfe doar de el cunoscute – o viață de om, un destin! O altă noutate pentru publicul festivalului este că, pe lângă actorii bine cunoscuți ai Teatrului Național din Timișoara, spectacolul ăsta aduce pe scenă o echipă de actori încă necunoscută publicului bucureștean, dar cu atât de multe de spus și arătat. Și nu în ultimul rând, EXOD este un spectacol care te poate trece prin toate stările, dar ce nu face – nu te poate lăsa indiferent, oricare ar fi unghiul de percepție. Iar cu ritmul nebun de azi, în care spectacolele sunt constrânse să se construiască într-o lună, cu indulgență două, nu e deloc puțin lucru!

Cum a fost să lucrezi cu un regizor cu greutate, în persoana lui Oskaras Korsunovas? Ce elemente a adus el ca noutate scenică, de lucru, în TNTM? Ce poţi spune că ai învăţat de la el?

Pentru că sunt din Republica Moldova, iar Oskaras este din Lituania, suntem amândoi vorbitori de limbă rusă. Așa că, din punctul ăsta de vedere, pot spune că am furat puțin startul, pentru că am reușit să comunic cu el direct, fără translator și, astfel, am reușit să intru mai concret în lumea sa. La început, totuși, am fost rezervat, fiind intimidat de greutatea numelui său. Dar apoi, i-am simțit sincera curiozitate cu care privește lumea și oamenii și asta m-a ajutat să-mi depășesc blocajele și să mă deschid. Ce am învățat de la el? Am trăit o incredibilă serie de lecții despre construcția de personaj, despre felul în care se „înșurubează” situațiile în scenă astfel încât să construiască un spectacol întreg, un spectacol polifonic, așa cum este EXOD. Am descoperit că, deși pare paradoxal, adevărata creativitate vine din muncă și din disciplină. Perioada de lucru la spectacolul ăsta a fost ca cel mai dur cantonament, un cantonament teatral. După toate astea, cred că am evoluat ca om, ceea ce-mi sporește de fapt valoarea ca artist. În primul rând, asta mi-am reconfirmat după experiența lucrului cu Oskaras Koršunovas la EXOD: nu poți crea nimic autentic pe scenă dacă nu evoluezi ca om.

Spectacolul include o distribuţie amplă ca proporţii, dar şi printre cei mai buni actori din TNTM. Dă asta o greutate mai mare spectacolului? E mai dificil să lucrezi pe o durată mai mare a spectacolului, cu o echipă mai mare?

Eu cred că cele două noțiuni sunt complementare: dimensiunea spectacolului și cea a echipei. O echipă mare poate presupune (dar nu obligatoriu) o durată mai mare a spectacolului în care să fie explorată și în care să fie pus în valoare individul. În EXOD care, așa cum spuneam, este un spectacol polifonic, se deschid mai multe direcții narative secundare și fiecare trebuie urmărită până la final, până în punctul în care se clarifică necesitatea sa în ansamblul poveștii și importanța sa pentru firul narativ principal. Dificultatea a existat, probabil, doar la început, până când ne-am acomodat cu ritmul și cu stilul de lucru. După aceea, am descoperit bucuria unui grup care crează împreună și care, în situațiile de criză, arată ca celebrele formațiuni „testudo” ale armatei romane – fără nicio breșă și prin care nu trece nimic, nici suliță, nici săgeată. Cam asta e echipa spectacolului EXOD.

 

 

Cu ce mesaje ţi-ar plăcea să rămână spectatorul după vizionarea spectacolului Exod?

Un spectacol bine făcut, cum e EXOD, generează imagini de calitate înaltă care provoacă în mintea privitorului conexiuni, idei, emoții, adevărate toate. Îmi aduc aminte că la una dintre repetiții, Oskaras ne-a spus: “Spectacolul adevărat se întâmplă în mintea spectatorului”. Și e adevărat! Spectacolul este diferit pentru fiecare în parte, iar mesajul lui se va contura în dependență cu grijile și preocupările personale ale fiecărui spectator. Un spectacol se justifică atunci când spectatorul iese din sală cu o idee nouă sau când își confirmă un gând mai vechi, când iese cu o întrebare în plus, nu neapărat cu o ezitare în minus. Totuși, nu pot să mint că mi-ar plăcea ca publicul să rămână din acest spectacol cu un gând privind fragilitatea destinului, să reflecteze puțin asupra ideii că avem atât de puțin control asupra lui. Mi-ar plăcea, utopic vorbind, să fim în stare să creăm o lume mai bună, în care judecata aproapelui să nu preceadă compasiunea pentru el.

See Also

Tema din acest an a FNT este Laboratoarele sensibilului. Consideri că mai există sensibilitate, umanitate în contemporan şi cum ne putem resensibiliza?

Da, cred că există sensibilitate, sunt de părere că sensibilitatea nu este o calitate cu termen de expirare. Poate că ne întâlnim prea des cu forme modificate ale ei și n-o mai recunoaștem, îi uităm senzația autentică. Cred că ne camuflăm sensibilitatea – vedem asta zilnic – fie din precauție, fie din rușine, inconștiență, frică etc. Eu cred că ura naște ură, iar bunătatea naște bunătate! De ce să nu aplicăm modelul și în ce privește sensibilitatea pentru o „resensibilizare” colectivă!?

 

De ce ai cumpăra bilet la spectacolul Exod, ca simplu spectator?

Din toate motivele cu putință. EXOD nu este un spectacol tipic, care așteaptă cuminte să fie descoperit și îl momește pe spectator într-o zonă de analiză rațională, ci este un uragan – dă buzna peste el, îi comunică totul la toate nivelurile – de la cel intuitiv la cel hiper-rațional, e un spectacol care își poartă publicul într-un imens roller coaster de logică și imaginație.

Vorbind despre viitor, și încheind acest interviu în această idee, cum ţi-ați dori să arate viitorul teatral în România?

Indiferent că ne place sau nu, lumea se transformă, societatea se transformă, iar teatrul se transformă și el, reflectând-o și, uneori, luându-i-o înainte, chiar. Cum mi-ar plăcea să arate viitorul teatrului în România? Nu știu! Adevărul e că dacă mă întreb de viitorul teatrului, automat încerc să conturez și viitorul meu. Iar, pentru mine, nicicând nu a existat un subiect mai incert și misterios decât propriul viitor. Probabil mi-aș dori doar să apuc să-l văd, să-l simt și poate să conștientizez că am contribuit și eu. Și, ca un epilog, sunt convins că teatrul ne va supraviețui tuturor, iar când totul se va fi sfârșit, teatrul ne va aștepta la celălalt capăt pentru a o lua de la început.

 

What's Your Reaction?
Excited
0
Happy
0
In Love
2
Not Sure
0
Silly
0
View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top