Now Reading
De vorbă cu…Radu Jude : “Pentru mine există o singură industrie și ea e formată din cei care încearcă să împingă cinema-ul mai departe, nu din cei care vor să-l țină pe loc.”

De vorbă cu…Radu Jude : “Pentru mine există o singură industrie și ea e formată din cei care încearcă să împingă cinema-ul mai departe, nu din cei care vor să-l țină pe loc.”

Cel mai nou film scris și regizat de Radu Jude, Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii (Do Not Expect Too Much from the End of the World), este propunerea României pentru Premiile Oscar 2024, la categoria “Cel mai bun lungmetraj internațional”.

Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii pune în legătură diverse narațiuni (despre exploatare, despre oboseală, despre moarte, despre imagini), diverse genuri (road-movie, comedie, film de montaj, film documentar), diverse tipuri de umor (de la cel de autobază la cel rafinat) și diverse strategii estetice.

Filmul a intrat în cinematografele din toată țara la finalul lunii octombrie și se bucură de un succes național. Ne bucurăm real să fim cooptați în cadrul listei de parteneri media ai acestei producții. 

Stăm azi de vorbă cu regizorul producției, Radu Jude. Deopotrivă scenarist și producător de film, Radu Jude este binecunoscut pentru filme precum Babardeală cu bucluc, Cea mai fericită fată din lume, Toată lumea din familia noastră sau Aferim – filmul pentru care Jude a câștigat premiul Ursul de Aur pentru Cel mai bun regizor la Festivalul de Film de la Berlin, în 2015.

 

Filmul “Nu aştepta prea mult de la sfârşitul lumii”, care din 27 octombrie poate fi vizionat în cinematografele din toată ţara, este un film cumva aparte faţă de ceea ce se produce în prezent în România. De ce şi cum aţi ales această expunere cinematografică şi care sunt principalele mesaje transmise de subiectul filmului?

Într-un sinopsis pe care l-am scris pentru premiera în Franța a filmului, am menționat Alice în Țara Minunilor ca o posibilă referință – nu foarte evidentă, desigur. Acest lucru nu este complet greșit; aș fi putut menționa și 1001 de nopți, deoarece, deși într-un mod diferit, filmul conține o multitudine de povești: unele lungi, altele scurte, unele sînt doar mici anecdote. Așadar, ca să vă răspund la întrebare, aș spune că este un film care are două povești despre exploatare, iar aceste povești au în jurul lor alte povești sau cel puțin niște imagini și sunete care îi pot invita pe spectatori să-și imagineze poveștile posibile. Iar aceste povești sunt inspirate din situații reale – la care am fost participant sau martor. Este un film foarte interesat de narațiune, iar structura lui este o dovadă a acestui interes pentru narațiune: două părți, un dialog cu un film românesc mai vechi în prima parte, folosind stiluri diferite etc. Cred că structura, arhitectura poveștii, este la fel de importantă ca povestea în sine. Cît despre un posibil mesaj al filmului, prefer să răspund un pic oblic, cu acest citat din Jacques Rivette: “Cinema-ul este, în mod fundamental, o artă descriptivă și didactică: cele două sînt legate. Doar un hazard al istoriei a făcut ca narațiunea să-i devină aparent consubstanțială. Vocația lui veritabilă este eseul: adică punerea în ordine descriptivă a realității, revelarea relațiilor, legăturilor și concordanțelor diverselor fenomene. Pe scurt, o artă a concordanței timpurilor — și a spațiilor. Toate marile filme tind să nu fie decît privire pură, dar privire lucidă și care pune ordine în confuzia (realității) prin însăși intruziunea ei, prin simplul fapt de a se apleca asupra lucrurilor: Tabu de Murnau, The River de Jean Renoir, Viaggio in Italia de Rossellini, Red River de Howard Hawks, Rear Window de Hitchcock — atâtea filme unde mizanscena nu intervine decît pentru a ordona un cosmos și, prin descriere, pentru a-l citi cu cea mai savantă logică. Trebuie, urmînd sfaturile lui Goethe, să începem și să încheiem cu/prin arta descrierii, să învățăm să arătăm toate lucrurile, chiar și cele mai umile, “ca și cum nu au mai fost niciodată văzute” (sau: “ca și cum sînt văzute pentru prima oară”)”. Cu modestele mele puteri, asta am încercat și eu, să descriu niște personaje și problemele lor, nu să transmit mesaje. Am mai vrut să conectez diferite narațiuni (despre exploatare, despre moarte, despre imagini), diferite genuri (road-movie, comedie, film de montaj, film documentar), diferite tipuri de umor și diferite strategii estetice. Sunt foarte interesat de literatură și poți găsi acest tip de amestec în literatura modernistă. Trilogia SUA a lui John Dos Passos, cu amestecul său de povești, de materiale (tăieturi din presă, biografii, monologuri interioare) este o referință importantă.

 

 

Având în vedere că viaţa este, în sine, o călătorie, aşa cum şi filmul prezintă un road movie, cât de noir este societatea de azi din România şi ce ar putea-o readuce la lumină?

E o întrebare care depășește cu mult competențele mele. Că e, din multe puncte de vedere, o societate cu probleme, e evident pentru toată lumea. Ce soluții sînt, nu am idee. Cred totuși că reducerea inegalităților sociale, grija pentru spațiul public, finanțarea masivă a Educației și a Sănătății sînt lucruri cu adevărat urgente.

 

Filmul include în distribuţie actori români şi internaţionali cu ştate importante. Care a fost punctul de liant între aceştia, este mai dificil sau mai challenging să lucraţi cu o distribuţie mai vastă?

Ilinca Manolache este o actriță extraordinară, a făcut mult teatru, a avut deja mici roluri în filmele mele anterioare și are mult curaj, pe lângă talent. Are mult umor – atât în film, cât și în viața reală (mă rog, cînd nu discută chestiuni politice :)). Și este extrem de harnică, e foarte muncitoare. Ovidiu Pîrșan, ca toți oamenii cu dizabilități din film, nu este un profesionist, el este în scaun rulant în urma unui accident. Dar e un om foarte special, optimist și amuzant, și o persoană de succes, este incredibil cât de mult muncește, cât de eficient este. Ne-a făcut pe toți să ne simțim ridicoli cu nemulțumirile noastre – este stoic ca Marcus Aurelius, dar fără melancolia împăratului. Nina Hoss este o mare vedetă și o mare actriță – e cunoscută în special din multe filme de Christian Petzold și, mai nou, din filmul Tar. E grozavă – și atât de profesionistă și cu un simț al umorului deosebit, de asemenea. Trebuie să adaug că a fost sugestia lui Ada Solomon, iar în secunda în care a avut această idee, am spus imediat da, dar m-am temut că Nina ar putea considera rolul prea mic. Am avut o discuție pe Zoom și a acceptat să facă filmul, mi-a spsus că nu-i pasă dacă rolul este mare sau mic, dacă îi place proiectul, îl acceptă. Pentru mine, și ăsta este semnul unei mari actrițe. Cît despre dificultăți, ele apar (dacă apar) punctual și, de altfel, să regizezi înseamnă în primul rînd să găsești soluții, să te adapatezi, să faci compromisuri – limita și-o stabilește fiecare cum poate.

 

Cum aţi primit vestea alegerii filmului dvs ca propunere a României la Premiile Oscar şi ce înseamnă acest fapt pentru dvs? Cât de importante sunt premiile, nominalizările, festivalurile de profil pentru cariera dvs ?

Am primit vestea cu recunoștință pentru comisia de critici și cineaști care a ales ca acest film să fie propunerea României la Oscar. Le mulțumesc încă o dată. Cît despre premii etc., e o discuție foarte lungă. Sunt importante, pentru că pe baza lor poți lucra mai departe, lumea culturală e organizată în jurul recunoașterii de un fel sau altul. Altfel, nu trebuie luate prea în serios. De altfel, eu lucrez mereu pentru proiectele viitoare, așa că nu am nici timp, nici energie, pentru a trăi plenar receptarea filmului actual.

 

 

Cum simţiţi că s-a schimbat industria cinematografică în ultimii ani? Care este trendul actual, îl urmaţi?

Există o comercializare tot mai apăsată. Încerc să îi rezist, atâta tot. Nu am nimic cu cinema-ul comercial, mă interesează, îl prefer multor fandoseli așa-zis artistice, plus că există dintotdeauna un dialog profund între arta așa-zis înaltă și cea așa-zis joasă, dar cînd cineaștilor li se cere să facă filmele într-un singur mod, prefer să fac un pas în spate. De fapt, în față. Și să rezist un pic.

 

Ce aţi simţit că v-a oferit personal şi profesional industria în tot acest răstimp? Care consideraţi că este menirea unui regizor în societatea de azi?

See Also

Nu mă interesează așa-zisa “industrie” de film, adică nu în sine, nu cu totul: există cineaști, critici de film, oameni de distribuție, funcționari, oameni care fac festivaluri etc. pe care îi admir, așa cum există foarte mulți care îmi sînt indiferenți. Pentru mine există o singură industrie și ea e formată din cei care încearcă să împingă cinema-ul mai departe, nu din cei care vor să îl țină pe loc. Menirea unui regizor de film? Nu știu, dar Rivette – din nou – are o idee cu care sînt de acord: “Rolul unei opere de artă este de a-i arunca pe oameni în groază, în oroare. Dacă artistul are un rol, acesta este acela de a-i confrunta pe oameni – și pe el însuși în primul rând – cu această groază, cu acest sentiment pe care îl ai atunci când afli despre moartea cuiva pe care l-ai iubit.”

 

Într-o societate în completă şi permanentă schimbare, cum este Radu Jude, omul din spatele camerei?

Un om între oameni, vorba lui Camil Petrescu.

 

Ce mesaj transmite Radu Jude fiecărui spectator ce va veni să vizioneze filmul Nu aştepta prea mult de la sfârşitul lumii în cinematografe? De ce aţi plăti dvs, personal, bilet să vedeţi acest film?

Nu pot și nu vreau să fiu agent de marketing al propriului film. Cine vrea să-l vadă, bine, cine nu, iarăși bine, fiecare are motivele lui/ei. Și dacă e să fac o recomandare, atunci aceasta e pentru importantul film al lui Martin Scorsese, Killers of the Flower Moon.

 

“Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii” este propunerea României pentru Premiile Oscar 2024, categoria „Cel mai bun lungmetraj internațional” și este prezent atât în programele competiționale sau ca invitat special în cadrul celor mai importante festivaluri de film din lume, precum: New York, Chicago, Toronto, BFI London, Pusan, Viennale.

 

Distribuția: Ilinca Manolache, Ovidiu Pîrșan, Dorina Lazăr și László Miske, actrița germană Nina Hoss, Katia Pascariu, Șerban Pavlu, Nicodim Ungureanu, Ioana Iacob, Claudia Ieremia, Zita Moldovan, Rodica Negrea, Sofia Nicolaescu și regizorul german Uwe Boll, într-o apariție specială.

 

What's Your Reaction?
Excited
0
Happy
0
In Love
0
Not Sure
0
Silly
0
View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top