Dialog Festivalier la Ploiești | PETRONELA BUDA : „Cred în poveștile care îți arată frust, fără zorzoane care să ia ochii, povestea cuiva, poveste pe care o descoperi pas cu pas.”

Prietenia dintre Teatrul gălățean Fani Tardini și Teatrul ploieștean Toma Caragiu își va face simțită din nou prezența în acest an, în cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Ploiești, unde spectacolul invitat este Vrabia, în regia Leta Popescu. Spectacol produs în cadrul PROIECT 9. TEATRU ROMÂNESC CONTEMPORAN și nominalizat la Gala Premiilor UNITER 2023 la categoria „Cel mai bun text dramatic românesc montat în premieră absolută”.

„Spectacolul lucrează cu două puncte contrare: vulnerabilitatea și forța și de aici se naște o atmosferă care poate să doară sau poate să bucure”, dezvăluie regizoarea Leta Popescu.

La Ploiești spectacolul se va juca sâmbătă, 11 noiembrie, cu începere de la ora 19.30 în Sala Toma Caragiu. Iar invitata de azi, din cadrul dialogului festivalier inițiat de Daily Magazine în calitate de Partener Media al evenimentului este actrița Petronela Buda. 

Bună ziua, Petronela, şi bun găsit în cadrul Daily Magazine! În luna noiembrie ne vom bucura de prezenţa ta artistică, în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Ploieşti, cu spectacolul Vrabia – Teatrul Fani Tardini, Galaţi. Spune-mi ce înseamnă pentru tine, ca actriţă, şi ca om, acest spectacol şi cât de actual este mesajul său în spaţiul contemporan de azi?

Întâlnirea cu Leta și “Vrabia” ei (ulterior și a noastră) a marcat prima mea întâlnire cu o regizoare. A fost prima oară când, lucrând la un proiect, am fost întrebată dacă sunt în confort cu lucrurile despre care vorbim în spectacol, cu felul în care alegem să vorbim despre ele, dacă există răni pe care lucrul la spectacol le deschide și cum să facem să fie un spațiu sigur de repetiții în care toată lumea să fie productivă. Ceea ce pentru mine a fost cel puțin surprinzător. Nu mi se mai întâmplase până atunci. Deci, în primul rând, Leta a venit cu igiena emoțională la lucru, în sala de repetiție. Apoi a adăugat rigoare, seriozitate, disciplină, ceea ce, mi-e greu să recunosc, omului Petronela, îi cam lipsește. Cred în spectacolul nostru și în mesajul lui, în felul în care vorbește cu nostalgie despre copilărie, despre bullying-ul din adolescență, dar și despre felul în care Ema reușește să fugă departe, cât mai departe, la studii, doar ca să realizeze, că de rădacini nu poți fugi, și să își dea seama că, de fapt, e nevoie să ierți și să iubești, sau invers, în orice caz ambele, ca să poți vindeca.

Cum percepi fenomenul festivalurilor de teatru în România, ce beneficii reale aduc în industrie?

Mi se pare important să poți avea ocazia să vezi și să cunoști ce se întamplă și în alte teatre, atât pentru noi, actorii care mergem și performăm în alte orașe, dar mai ales pentru locuitorii acestora. Au șansa să vadă spectacole diverse într-un timp relativ scurt, câteva zile cât poate ține un festival. Ceea ce e, simt, cu adevarat benefic, după aceste reprezentații, e că de cele mai multe ori există întâlniri cu echipele de creație, regizori, actori, scenografi, în care poți înțelege mai pe îndelete demersul artistic din spatele spectacolului, poți afla cum a luat naștere, cum au decurs repetițiile și ce și-au propus artiștii.

Ce ai auzit frumos despre Ploieşti şi teatrul său şi ţi-ar plăcea să (re) descoperi o dată cu acest festival?

E o bucurie de fiecare dată să jucăm aici și am auzit multe lucruri faine, însă, dacă închid ochii și mă gândesc la Teatrul din Ploiești îmi vine instantaneu în gând “A 12-a noapte”, spectacolul lui Cristi Juncu, montat cu trupa teatrului de aici, pe care l-aș revedea oricând.

Care sunt elementele despre care consideri că asigură trăinicia spectacolului Vrabia, dincolo de vremuri?

”Vrabia” e o poveste spusă cu poftă, cu bucurie, candoare, poate chiar cu naivitate pe alocuri, cu sinceritate și cred, în mod onest, că poate transcede spațiul și timpul. Cred în poveștile care îți arată frust, fără zorzoane care să ia ochii, povestea cuiva, poveste pe care o descoperi pas cu pas, care se deschide ca o rană și îți arată totul până la os. Cred în poveștile care te fură și te iau pe sus din scaunul comod din sala de spectacol și care, până să te reașeze, te fac să lăcrimezi. ”Vrabia” e o asemenea poveste.

Ce ai învăţat din întâlnirea cu regizoarea spectacolului, Leta Popescu?

Mi-am reconfirmat lucruri vechi, dar am și învățat lucruri noi: bucuria și libertatea pot coabita cu limitele și rigoarea, încălzirea corpului şi a minţii înainte de repetiţii face o diferenţă majoră, e greu, spre aproape imposibil, să improvizezi la un spectacol unde dramaturgul e in permanenţă în sală.

Vezi și

Spectacolul-feerie ANOTIMPURI al companiei independente BIS Teatru din Sibiu se joacă la sfârșit de săptămână, de trei ori, pe scena Teatrului MERLIN din Timișoara

Ce ai împrumutat/ ce ai dăruit personajului tău din spectacol?

În timpul lucrului m-am tot gândit la personajul meu ca la un pechinez. Sună hilar, realizez. Însă îmi tot imaginam un câine care îşi dorește să fie fioros, să se răzbune, să atace dar n-are cu ce. Nu știu de ce imi tot venea imaginea asta în cap, a unui câine care nu își dorește altceva decât să muște dar ale cărui fălci nu se acopăr, exact cum zice Ivan Vasilievici despre Otkataiul Nataliei. Lăsând gluma, sau nu, la o parte, cred că i-am împrumutat din incisivitatea mea, din revolta, din frustrarea născută din nedreptate sau neiubire, sau ambele.

Principalul motiv pentru care ai cumpăra bilet la acest spectacol şi cu ce ţi-ar plăcea să rămână spectatorul după vizionare?

Dacă vrei să cunoști trupa de actori din Galați, ăsta e momentul. 16 actori pe scenă, o sculptură de Hilghemann și o poveste. Mi-aș dori ca după spectacol să se instaleze în spectator nevoia de a-şi suna fratele, sora și de a începe o conversație luuungă cu “Îţi aminteşti?”