Dialog Festivalier la Ploiești | COSTINELA UNGUREANU : „Gândește-te la Africa este o poveste de viață. O poveste puternică și cutremurătoare.”

Teatrul Național Marin Sorescu Craiova va fi prezent în cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Ploiești, ediția 2023, cu spectacolul Gândește-te la Africa, regia Alexandru Boureanu, duminică, 12 noiembrie, cu începere de la ora 19.00, la Casa de Cultură a Sindicatelor. 

Gândește-te la Africa este un îndemn la o clipă de răgaz în graba de a încorseta istoria într-o teorie, supusă revoluțiilor, prin definiție grăbite. E un spectacol ce se impune a fi văzut de două ori, dramaturgul Gordon Dryland plasând centrul de greutate la final, răsturnând orice sediment de parcurs (Marius Dobrin, Mama Africa – Gândește-te la Africa- Liternet).

Invitata noastră de azi din cadrul dialogului festivalier  de la Ploiești, realizat de Daily Magazine în calitate de Partener Media, este actrița Costinela Ungureanu. 

Bună ziua, Costinela și bun găsit în cadrul Daily Magazine! În luna noiembrie ne vom bucura de prezența ta artistică în cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Ploiești cu spectacolul Gândește-te la Africa – Teatrul Național Marin Sorescu – Craiova. Spune-mi ce înseamnă pentru tine, ca actriță și ca om, acest spectacol și cât de actual este mesajul său în spațiul contemporan de azi?

Dă-mi voie, mai întâi de toate, să îmi exprim bucuria de a participa la Festivalul de teatru de la Ploiești. Va fi pentru prima data când voi juca pe scena Teatrului Toma Caragiu, respectiv pentru publicul ploieștean. Spectacolul Gândește-te la Africa are la bază un text puternic și extrem de emoționant. Este o poveste zguduietoare cu final neașteptat. Este o montare clasică, un spectacol de actorie – cum spunem noi, fără artificii teatrale, iar forța textului și cea a actorilor sunt principalele ingrediente. Desi sunt deschisă către formele noi și îmi place teatrul avangardist, apreciez clasicul și mă bucur că fac parte din această distribuție.

Cum percepi fenomenul festivalurilor de teatru în România, ce beneficii reale aduc în industrie?

Festivalul ca eveniment are darul de a aduna oamenii laolaltă. Este spațiul și contextul ideal pentru întâlnira trupelor de teatru, a regizorilor, a criticilor. Este cadrul perfect pentru a ne (re)cunoaște reciproc.

Ce ai auzit frumos despre Ploiești și teatrul său și ți-ar plăcea să (re) descoperi o dată cu acest festival?

Teatrul craiovean a participat în mai multe rânduri la Festivalul de la Ploiești. Colegii mi-au vorbit în cuvinte frumoase despre experiențele din anii trecuți, iar acum aștept cu nerăbdare să joc și eu pe scena voastră și să vă cunosc publicul.

Care sunt elementele despre care consideri că asigură trăinicia spectacolului Gândește-te la Africa, dincolo de vremuri?

Spectacolul are o poveste aparte. S-a născut greu. Perioada de incubație s-a întins pe câțiva ani. A avut câteva perioade de repetiții care s-au încheiat cu pauze lungi și reluări aproape de la zero. Dar, într-un final prin 2020, l-am scos la public. Trăinicia unui spectacol este condiționată de mulți factori, printre care se numără și subiectul propus. Gândește-te la Africa este o poveste de viață. O poveste puternică și cutremurătoare. Este un spectacol învăluit în mister cu final abrupt, neașteptat și cutremurător.

Ce ai învățat din întâlnirea cu regizorul spectcolului, Alexandru Boureanu, dar și de la partenerii tăi de scenă?

Vezi și

Capitala Europeană a Culturii, Timișoara, se vede la Bruxelles

Propunerea de a face parte din distribuția acestui spectacol mi-a provocat o bucurie greu de descris în cuvinte. Trebuie să precizez că pe vremea aceea eram proaspăt absolventă iar începerea repetițiilor aveau să îmi schimbe statutul de student. Alexandru Boureanu și Mirela Cioabă sunt doi dintre cei mai importanți  profesori pe care i-am avut. Sunt oamenii care mi-au influențat în cel mai frumos și mai curat mod parcursul și drumul către teatru. Fiindu-mi profesor, Alexandru Boureanu mi-a dat un curaj teribil. El m-a ajutat să descopăr plăcerea jocului. Cu el am făcut primii pași pe scenă, iar încrederea lui în mine m-a ambiționat și provocat în egală măsură. Pe doamna Mirela Cioabă o știu de când eram mică și o vedeam pe scenă în roluri pe care încă mi le aduc aminte bine. Iar când mi-a devenit profesoară am început să o îndrăgesc ca pe un părinte. M-a învățat multe, mi-a arătat multe, m-a educat, m-a ordonat și cizelat. Lucrul cu ei la un proiect din afara zidurilor facultății reprezenta, la vremea aceea, o provocare imensă. Anii au trecut de atunci, eu am crescut, m-am maturizat și am căpătat ceva experiență, dar bucuria acestei întalniri o retrăiesc de fiecare data cand jucăm spectacolul.

Ce ai împrumutat/ce ai dăruit personajului tău din spectacol?

Asemenea tuturor personajelor pe care le creez și acesta are multe trăsături pe care le recunosc în personalitatea mea. Și pe lângă glas și trup- de care sunt sigură că i le-am împrumutat, mai sunt și câteva gânduri, gesturi și simțiri.

Principalul motiv pentru care ai cumpăra bilet la acest spectacol și cu ce ți-ar plăcea să rămână spectatorul după vizionare?

Citeam zilele trecute un articol în care se amintea de dorința publicului de a se reîntoarce la montările clasice fiind obosit de “experimente”. Iată că acum are ocazia vizionării unui spectacol montat în maniera clasică. Spectacol în care adevărul scenic, puterea textului și relația dintre personaje alcătuiesc doua ore de teatru intens, sincer si curat.

Să ne vedem cu bine!