Dialog Festivalier la Ploiești | ALEXANDRA SĂLCEANU : „A vedea și altfel de perspective artistice ajută la dezvoltarea oricărui individ.”

Festivalul Internațional de Teatru Toma Caragiu Ploiești se deschide în acest an cu un regal actoricesc. Spectacolul Creatorul de teatru, prezentat de Teatrul Național București, regia Alexandru Dabija, se va juca marți, 7 noiembrie, cu începere de la ora 18.30, în Sala Toma Caragiu.

Creatorul de teatru, piesa unuia dintre cei mai importanți dramaturgi contemporani, austriacul Thomas Bernhard, în regia lui Alexandru Dabija și cu Marcel Iureș în rolul titular, este un imn paradoxal închinat artei teatrale, dar și o privire caustică asupra vieților noastre meschine și tragicomice.

Dialogul festivalier de azi îi este dedicat actriței Alexandra Sălceanu, interpreta personajului Sara. 

Bună ziua, Alexandra, şi bun găsit în cadrul Daily Magazine! În luna noiembrie ne vom bucura de prezenţa ta artistică, în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Ploieşti, cu spectacolul Creatorul de Teatru, de la Teatrul Naţional Bucureşti. Spune-mi ce înseamnă pentru tine, ca actriţă, şi ca om, acest spectacol şi cât de actual este mesajul său în spaţiul contemporan de azi?

Bună ziua și bine v-am găsit. Îmi este greu să rezum experiența asta în doar câteva cuvinte, dar încerc 🙂 Pentru mine a fost o serie de mari întâlniri. Iar mesajul cred că este mai mult decât contemporan, cred că este atemporal, pentru că vorbește despre diferite structuri interne umane și cred că acesta va fi mereu un subiect interesant și care va stârni măcar curiozitate, dacă nu mai mult.

Cum percepi fenomenul festivalurilor de teatru în România, ce beneficii reale aduc în industrie?

Cred că avem nevoie de povești ca să ne înțelegem pe noi. În cadrul unui festival de teatru ai posibilitatea de a te regăsi, într-un timp condensat, într-o gamă cât mai variată de astfel de povești. Cât despre industrie, presupun că e important să ne găsim și să ne arătăm propria identitate națională. Nu o spun într-un sens patriotic, ci într-unul pur și simplu uman – ce ne leagă pe noi unii de alții, ce istorii comune împărtășim, ce experiențe ne ajută să ne acceptăm. Pe de altă parte, cred că a vedea și altfel de perspective (mă refer, spre exemplu, la producții internaționale) ajută la dezvoltarea oricărui individ.

Ce ai auzit frumos despre Ploieşti şi teatrul său şi ţi-ar plăcea să (re) descoperi o dată cu acest festival?

În primul rând știu despre Ploiești că are o echipă de teatru foarte bună, cotată de mult timp drept una dintre cele mai bune din țară. Știu că e un oraș cu o istorie veche și am auzit de Muzeul Ceasului. De vizitat însă, nu cred că am apucat vreodată. Cred că o singură dată am jucat acolo, dar am plecat imediat după spectacol. Orașele, în sine, nu mă preocupă în mod deosebit. În schimb oamenii care locuiesc în ele cred că sunt adevăratul element important. Aș vrea să descopăr oamenii de acolo. Și poate merg și la Muzeul Ceasului, dacă va fi timp :))

Care sunt elementele despre care consideri că asigură trăinicia spectacolului Creatorul de teatru, dincolo de vremuri?

Cred că problematica expusă de text. Această luptă eternă între valoare și nonvaloare, între dorința de a evolua și totala absență a acesteia. Mi se pare că textul vorbește foarte clar despre diferențele de ideologie care există pretutindeni și dintotdeauna. Și îmi place că nu-ți oferă o rezolvare, nu e didactic, ci pur și simplu prezintă realitatea așa cum e. Pe mine una m-a făcut să înțeleg mult mai concret sintagma: ”let the world be the world”.

Ce ai învăţat din întâlnirea cu regizorul spectacolului, Alexandru Dabija, dar şi de la partenerii tăi de scenă?

Vezi și

Dialog Festivalier la Ploiești | SILVIU BOINCEANU : „În 2023 aș vrea cu spectacolul ”Revizorul” să descopăr căldura spectatorului ploieștean.”

Domnul Dabija este un regizor pe care mi-am dorit foarte mult să-l întâlnesc. În primul rând am apreciat modalitatea de a lucra cu actorul. Este un regizor care nu impune soluții, ci se lasă inspirat de tine și construiește împreună cu tine, dar reușește să te facă să atingi un nivel mai profund al situației textului și al interpretării rolului. Indicațiile dumnealui au întotdeauna un substrat și construiește fascinant de natural și lejer mai multe planuri în interpretarea ta. De la domnul Marcel Iureș am primit o lecție extrem de importantă: ce înseamnă generozitatea scenică. Cât despre restul echipei, pot spune că am invățat mult prea multe pentru a le putea expune într-un singur interviu, dar ca temă generală cred că cel mai important a fost că am trăit alături de ei cel mai frumos exemplu de spirit de echipă. Noi rămânem aproape după fiecare spectacol și mai discutăm, râdem, ne ascultăm unii pe alții, dezbatem reprezentația din seara respectivă, dar scopul e doar să mai petrecem timp împreună. Pentru că ne face plăcere. Și cred că asta se reflectă și în spectacol.

Ce ai împrumutat/ ce ai dăruit personajului tău din spectacol?

Asta este o întrebare grea 🙂 Nu știu ce să răspund. De dăruit i-am dăruit dragostea mea pentru tata, de împrumutat cred că am împrumutat bucuria și efervescența ei.

Principalul motiv pentru care ai cumpăra bilet la acest spectacol şi cu ce ţi-ar plăcea să rămână spectatorul după vizionare?

Marcel Iureș 🙂