Dialog Festivalier la Ploiești | ANA CREȚU : „Premiera Lapte aduce un spirit proaspăt, actorie de bună calitate și un text puternic și crud, dar înduioșător într-un final.”

Bună ziua, Ana! Ne bucurăm să ne reîntâlnim media, cu prilejul noii premiere de la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploieşti, „Lapte”. Pentru început, spune-mi, ce aduce nou această premieră cu un titlu atât de…sinuos… pentru Teatrul Toma Caragiu?

Bine te-am regăsit. Premiera Lapte aduce un spirit proaspăt, actorie de bună calitate și un text puternic și crud, dar înduioșător într-un final. A! Și o turnantă! Decorul se învârte. Și pe lângă asta, estetica decorului e faină tare! Și eu cu Andrei Radu cântăm live! Și lumina e pusă acolo unde trebuie! Îți mai zic?

Ce te-a atras cel mai mult la textul spectacolului şi cum ai primit vestea că vei fi protagonistă?

Textul m-a atras prin simplitatea temei, dar și prin profunzimea lui. Laptele ca sursă a vieții – 3 cupluri la etape diferite cărora le lipsește exact acest liant indispensabil – viul, viața. Trei cupluri a căror lipsă crâncenă de conexiune duce la pierderea relației însăși. Lucrul la rolul meu a fost distractiv la suprafață, însă a atins pe-aici, pe-acolo niște coarde sensibile din interior.

Dacă ai descrie în 3 citate acest spectacol, legat de aşteptările pe care le poate avea publicul de la această montare, care ar fi acelea?

Mi-aș dori să fiu o enciclopedie de citate, dar va trebui să recunosc că nu sunt. Așa că ce mi-a venit în minte este un prolog pe care l-a scris autorul, Ross Dunsmore, pentru textul Lapte și care ilustrează din ce nevoie a pornit scrierea acestui text pentru el. Acest prolog ne-a plăcut așa mult că a ajuns să facă parte din spectacol și el spune cam așa: “Cu toții avem nevoie să fim hrăniți, îmbrățișați, iubiți, dar probabil există în noi o nevoie și mai mare de a-i hrăni și iubi, la rândul nostru, pe alții, iar când această nevoie este discreditată sau compromisă de frică sau neîncredere, suntem, ca indivizi și ca societate, mai săraci. “

Cât de pertinent este mesajul adus de acest spectacol pentru societatea şi vremurile actuale din România? Cu ce ţi-ar plăcea să rămână spectatorul după vizionare?

Spectacolul vorbește despre ruptura, prăpastia care se adâncește între generații. Repere culturale diferite, problematici complet opuse și lipsa empatiei față de cel într-o etapă diferită de noi, face ca acest spectacol să sublinieze această alienare față de aproapele nostru. Este vorba de ciclul vieții întrerupt parcă de lipsa de compasiune și lipsa iubirii. E despre viață și moarte. Despre naștere și sfârșit. Despre lapte ca simbol al unui nou ciclu reușit de viață, nașterea.

Teatrul Toma Caragiu se pregăteşte şi de cea de-a XIII-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru. Ce consideri tu că asigură nişte elemente de nelipsit pentru un festival teatral de succes?

Cred că să se adreseze cinstit segmentului de public din interiorul comunității pentru care se construiește festivalul. Să înțeleagă nevoile comunității și dincolo de asta, să i dea posibilitatea să vadă și ceva ce nu îi este accesibil în mod obișnuit. Spectacole alese meritocratic, divers și care să abordeze teme umane universale.

Consideri că teatrul, în ziua de azi, are şi un rol educativ, uman, pe lângă cel artistic?

Arta în sine are rol educativ, într-un mod diferit de mediul școlar, desigur. Teatrul înscenează povești și le pune în fața spectatorului ca o oglindă. Asta în sine are ceva educativ, chiar dacă nu vorbim de ceva structurat și formal. Desigur, recunoașterea propriei noastre umbre prin teatru nu este un lucru comfortabil. Aș zice că teatrul are un rol profund uman ca funcție principală. El este, de asemenea, educativ și social în mod indirect și asta îl face un instrument valoros de schimbare în societate. Deși și-a mai pierdut din importanță de câteva zeci de ani, sper să-și reocupe cât mai curând rolul lui formator în societate.

Pe final, ce mesaj doreşti să adresezi publicului ploieştean, şi nu doar, care va fi martorul acestui nou spectacol de la Teatrul Toma Caragiu Ploieşti, şi de ce ai cumpăra tu, personal, bilet?

Îmi doresc ca publicul care va fi martor spectacolului nostru din festival să se bucure și să se emoționeze măcar la fel de mult cât am făcut-o noi construindu-l. Cred că e un spectacol care se adresează mai multor categorii de vârstă din publicul ploieștean și nu numai, și îndrăznesc să afirm că fiecare dintre noi ne putem regăsi ca într-o oglindă în cel puțin un personaj din această poveste. Așa că nu mai sta pe gânduri și vino să vezi ultima premieră, Lapte! Eu o să fac tot ce depinde de mine să merite!