Now Reading
EXCLUSIV! De vorbă cu regizorul Alejandro Duran : “Caut, mai presus de toate, să lucrez cu oameni care doresc să creeze, care au o pasiune pentru acest meșteșug și un respect pentru tot ceea ce presupune a fi parte dintr-un proces artistic.”

EXCLUSIV! De vorbă cu regizorul Alejandro Duran : “Caut, mai presus de toate, să lucrez cu oameni care doresc să creeze, care au o pasiune pentru acest meșteșug și un respect pentru tot ceea ce presupune a fi parte dintr-un proces artistic.”

Teatrul Metropolis București se poate mândri, pe bună dreptate, cu un spectacol profund uman, actual și controversat. Despre binele și răul, lumina și întunericul ce își ocupă locul, probabil, în fiecare ființă umană, depinzând de noi modul în care le deținem și le controlăm.

Sunt un criminal și un tată de familie este povestea unui torționar care își dezvăluie cu calm, simplitate și o doză de ironie secretele lui întunecate. Viața lui înseamnă tensiunea permanentă dintre atrocitățile pe care le săvârșește și încercarea de a fi un soț și un tată bun, așa cum înțelege el că ar trebui să fie. Sunt un criminal și un tată de familie este un spectacol care, prin mijloace teatrale, explorează „banalitatea răului”, așa cum a enunțat-o Hannah Arendt. Proiect câștigător în cadrul programului StarT, ediția I – 2022.

Distribuția îi include pe Vlad Brumaru și Denis Imbrescu, actori binecunoscuți din lumea teatrului și a filmului românesc, cu un potențial artistic real, care fac niște roluri demne de a vedea spectacolul cel puțin o dată.

Regia este semnată de regizorul Alejandro Duran, care este și invitatul nostru din noul dialog exclusiv semnat Daily Magazine. Pentru că ne plac MAXIM provocările! Originar din Columbia, absolvent al UNATC București, lucrează în prezent la Sin Acto, înregistrează colaborări cu Teatrul Național București pentru spectacolul Pacea eternă, iar în prezent colaborează cu Teatrul Dramatic Elvira Godeanu Târgu Jiu pentru spectacolul Fluturii sunt liberi.

Vă invităm la un dialog deschis despre umanitate și artă cu Alejandro Duran! 

 

 

Care au fost începuturile tale în lumea artei? Tu ai ales regia sau regia te-a ales pe tine? 

În primul rând, mă numesc Alejandro Durán, sunt regizor și actor de teatru. Când am terminat școala, nu știam ce să studiez sau ce vreau să fac cu viața mea. Într-o zi, plimbându-mă prin centrul orașului în care am crescut, Cali, în Columbia, am văzut o fată foarte frumoasă stând la ușa unei clădiri cu o pancartă pe care scria „Actors Studio” și în acea secundă am vrut să merg, să intru și să studiez acolo, să o întâlnesc pe fata aceea, fără să știu că voi găsi o lume care m-a prins în capcană, care a devenit un virus pentru mine și de atunci am decis să mă dedic teatrului. Am studiat la acea Şcoală şi mai târziu am intrat la Facultatea de Teatru unde mi-am terminat cariera de actor. În timpul facultății am simțit întotdeauna o mare atracție pentru regia de teatru, m-a interesat ideea de a putea construi un spectacol, o lume. Când am terminat facultatea, împreună cu niște prieteni de la universitate am creat un grup „Sin Acto” și acolo am început să regizez corect. Așa că la întrebarea dacă regia m-a ales pe mine sau eu am ales-o, aș spune că ne-am găsit reciproc.

 

Ce te-a determinat să vii în România pentru a-ți crea Universul artistic și ce te menține aici?

După ce am regizat câteva spectacole împreună cu grupul de teatru pe care îl aveam cu prietenii mei, am simțit nevoia să studiez, să am concepte mai clare și să învăț mai multe despre regia de teatru. Am început apoi o căutare de burse pentru că în țara mea era foarte scump să plătești un master și nu avem sprijin de la stat în acest sens. Iar în căutarea asta e unde apare România, am obținut o bursă de la guvernul român să studiez aici pentru un master în regie la UNATC. Pentru mine, venirea în România a fost prea importantă, într-un fel mi-a schimbat viața și felul în care mă gândesc și mă raportez la teatru.

 

Care sunt principalele diferențe între România și Columbia pe care le-ai experimentat până acum?

Cred că principala diferență este liniștea cu care poți trăi în România, cu siguranță există probleme de corupție, sărăcie și inegalitate așa cum există în Columbia, însă te poți plimba liniștit pe stradă fără senzația că în orice moment cineva te-ar putea răni. Mi se pare ceva extraordinar și este ceva care, dincolo de bani, face viața puțin mai ușoară. Dacă mă gândesc la teatru, cred că dincolo de probleme, faptul că sunt aici niște teatre care funcționează din banii statului, care au actori și personal tehnic plătiți, faptul că poți să trăiești doar din a face teatru, este ceva idilic și nu știu dacă va putea fi vreodată posibil în țara mea.

 

Cum poți descrie universul artistic al artiștilor români? Și care sunt calitățile pe care le cauți atunci când lucrezi cu ei?

În România am descoperit o lume artistică foarte interesantă, cu artiști foarte bine pregătiți și cu multe calități expresive, care în cazul meu, ca regizor, îmi oferă opțiuni atunci când regizez un spectacol. Caut, mai presus de toate, să lucrez cu oameni care doresc să creeze, care au o pasiune pentru acest meșteșug și un respect pentru tot ceea ce presupune a fi parte dintr-un proces artistic.

 

Ajungem la prezent. Cum ați ajuns la text și la ideea din Sunt un criminal și un tată de familie și care sunt principalele mesaje pe care doriți să le transmiteți publicului care vizionează acest spectacol?

„Sunt un criminal și un tată de familie” este un text pe care l-am avut în cap de câțiva ani și știam că la un moment dat îl voi regiza. M-au interesat temele și modul în care le tratează, ne arată violența din Columbia prin ochii unui bărbat care este tată de familie, dar, în același timp, trebuie să facă niște sarcini pentru „securitatea statului.” Când a apărut concursul pentru tineri regizori de la Teatrul Metropolis, am știut că e timpul să-l montez pe scenă. Întotdeauna sunt pus în încurcătură când sunt întrebat ce mesaje vreau să transmit, pentru că nu este ceva care mă interesează, nu este ceva ce caut, cred că teatrul ar trebui să creeze un dialog, o discuție cu spectatorul. Caut să generez o experiență prin această întâlnire și apoi fiecare persoană va înțelege sau nu spectacolul prin propriile experiențe.

 

Cum este să lucrezi în cadrul unei prietenii?Vorbind despre protagoniști, Vlad Brumaru și Denis Imbrescu. Este mai ușor, mai provocator? Și ce puncte ale personalității lor ați amestecat în acest spectacol?

Cred că este ceva ce caut, să lucrez cu prieteni și oameni pe care îi cunosc, este ceva care mă interesează, nu este întotdeauna posibil dar cred că este important când poți crea legături atunci când creezi. Îmi place când întâlnesc oameni cu care pot crea dincolo de mândrie și înțelegem cu toții că scopul principal este munca. Și cred că am găsit asta în Denis și Vlad, sunt doi oameni pe care îi admir pentru cine sunt ca actori, dar îi iubesc și îi respect și mai mult pentru cine sunt ei ca oameni. Nu știu cât de mult sunt din ei în personaje sau invers, deci nu cred că îmi pot imagina rolurile lor fiind interpretate de alți actori.

 

Actorii Denis Imbrescu și Vlad Brumaru în spectacolul Sunt un criminal și un tată de familie

 

Crezi că în noi toți există o parte neagră și una albă și cum le putem echilibra? Au relele o justificare ascunsă? Cum ne putem vindeca pe noi înșine ca ființe umane?

Cred că nu există doar o parte neagră sau albă, cred că suntem făcuți din mult mai multe texturi și culori. Cred că putem fi buni sau răi în funcție de context. Cu siguranță cine face un act rău trebuie să aibă un motiv pentru a o face și în înțelegerea teatrului acest motiv mi se pare interesant, mai atractiv de creat, așa cum spunea sculptorul francez Louise Bourgeois „În viața reală, mă identific cu victima. În artă, eu sunt ucigașul.” Nu știu cum ne putem vindeca, dar încerc să fac asta prin teatru, sărutându-mi soția, îmbrățișându-mi mama sau pur și simplu urmărind un meci de fotbal.

 

Care au fost cele mai mari provocări cu care v-ați confruntat în lucrul pentru acest spectacol și cum le-ați depășit?

Cea mai mare provocare a fost cum să prezentăm temele despre rasism, homofobie, tortură și moarte care există în jurul operei, în așa fel încât să fie interesante pentru spectator, să le poată înțelege și să le vadă cu oarecare distanță și umor, astfel încât ca ei să nu rămână în dramă și să reflecteze la ceea ce văd. Pentru a realiza acest lucru, m-am bazat în primul rând pe dramaturgie, este un text care nu oferă prea multe informații care să povestească foarte bine evenimentele și momentele prin care trece personajul. Și în al doilea rând, folosind talentul și capacitatea actoricească a actorilor, întâlnirea cu ei a fost definitivă pentru mine, pentru că am putut înțelege pe deplin piesa și ce căutam cu ea.

 

Ce vă rezervă viitorul? Ai de gând să continui colaborarea cu Vlad și Denis? Sunt proiecte noi în așteptare?

Momentan aș vrea să mai petrec ceva timp în România, mi-ar plăcea să mai pot monta câteva spectacol aici înainte de a pleca în altă parte. Sper să reușesc în curând să lucrez din nou cu Vlad și Denis, sunt doi actori incredibili. Referitor la proiecte noi, da, momentan lucrez la teatrul din Târgu Jiu la o piesă pe care urmează să o avem în premieră în decembrie.

 

Ce mesaj dorești să transmiți întregului tău public și, bineînțeles, cititorilor și prietenilor noștri?

În primul rând, mulțumesc vouă, Daily Magazine, pentru acest interviu, cred că este un spațiu foarte valoros pentru artiști. Și vreau să-i invit pe cei care citesc acest articol să meargă pe 25 noiembrie să vadă „Sunt un criminal și tată de familie” la teatrul Metrópolis. Și dacă nu puteți merge în această dată, puteți urmări pagina teatrului pentru a vedea când vor fi următoarele reprezentații.

 

Bilete pentru reprezentația din data de 25 noiembrie la spectacolul Sunt un criminal și un tată de familie – Teatrul Metropolis pot fi achiziționate de aici.

 

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

 

¿Cuáles fueron tus inicios en el mundo del arte? ¿La dirección te eligió a ti o tú la elegiste?

 

Antes que nada, mi nombre es Alejandro Durán, soy director y actor de teatro. Cuando termine el colegio, no sabía que estudiar o que quería hacer con mi vida. Un día, caminado por el centro de la cuidad donde crecí, Cali, en Colombia vi a una chica muy hermosa para en la puerta de un edificio con letrero que decía “Estudio de Actores” y en ese segundo quise entrar a estudiar ahí, para conocer a esa chica, sin saber iba a encontrar un mundo que me atrapo, que se convirtió en un virus para mi y desde entonces decidí dedicarme al teatro. Estudie en esa Escuela y posteriormente entre a la Facultad de teatro donde termine mi carrera como actor. Durante la universidad siempre sentí una gran atracción por la dirección de teatro, me interesaba la idea de poder construir un espectáculo, un mundo. Al terminar la facultad con unos amigos de la universidad creamos un grupo “Sin Acto” y ahí fue donde empecé a dirigir propiamente. Entonces a la pregunta de si la dirección me eligió o yo la elegí diría que ambos nos encontramos.

 

 

  1. Que te hizo decidir venir a Romania para crear tu Universo artístico y que te mantiene aquí?

 

Luego de haber dirigido algunas obras con el grupo de teatro que tenía con mis amigos, sentí la necesidad de estudiar, tener conceptos más claros y aprender más sobre la dirección de teatro. Empecé entonces una búsqueda de becas porque en mi país era muy costo pagar el master y no tenemos apoyo del estado en este sentido. Y en esta búsqueda es donde aparece Rumania, obtuve una beca por parte de gobierno rumano para realizar acá la maestría en dirección en la UNATC. Para mi venir a Rumania ha sido demasiado importante, de alguna manera me cambio la vida y la forma de pensar y de pensarme en el teatro.

 

  1. ¿Cuáles son las principales diferencias entre Romania y Colombia que experimentaste hasta ahora?

 

See Also

Creo que a principal diferencia es la tranquilidad con la que se puede vivir en Rumania, seguramente son problemas de corrupción, pobreza y desigualdad como existen en Colombia, pero el hecho de poder caminar tranquilo sin la sensación que en cualquier momento alguien te puede hacer daño me parece algo extraordinario, y es algo, que más allá del dinero hace la vida un poco más fácil. Si pienso en el teatro, creo que más allá de los problemas el hecho de que acá existan alguno teatros que funcionan con dinero del estado, que tiene actores y personal técnico pago, el hecho que puedas vivir solamente de hacer teatro, es algo idílico y que no se si en mi país alguna vez pueda ser posible.

 

  1. ¿Como puedes describir el universo artístico de los artistas rumanos? y ¿cuáles son las cualidades que buscas cuando trabajas con ellos?

 

En Rumania he descubierto un mundo artístico muy interesante, con artistas muy bien preparados y con muchas calidades expresivas, que en mi caso como director me da opciones a la hora de dirigir un espectáculo. Yo busco antes que nada trabajar con personas que tengan ganas de crear, que tengan pasión por este oficio y un respeto frente a todo lo que implica hacer parte de un proceso artístico.

 

  1. Llegamos al presente. ¿Como llegaste al texto y la idea de Soy un criminal y un padre de la familia y cuáles son los principales mensajes que quieres dejar al público que ve este espectáculo?

 

“Soy asesino y padre de familia” es un texto que tenía en mi cabeza desde hace algunos años y sabía que en algún momento lo iba a hacer. Me interesaban los temas y la forma que los trata, nos muestra la violencia en Colombia a través de los ojos de un hombre que es padre de familia, pero al mismo tiempo debe hacer algunas tareas para “la seguridad del estado”. Cuando apareció el concurso para jóvenes directores del Teatro Metrópolis supe que era el momento para ponerlo en escena.  Tengo siempre problemas cuando me preguntan sobre qué mensaje quiero dar, porque no es algo que me interesa, no es algo que busco, creo que el teatro debe crear un dialogo, una discusión con el espectador, creo que busco generar una experiencia a través de este encuentro y luego cada persona entenderá o no la obra de teatro a través de sus propias experiencias.

 

 

  1. ¿Como es trabajar dentro de una amistad? Hablando de los protagonistas, Vlad Brumaru y Denis Imbrescu. ¿Es más fácil, mas challenging? ¿Y qué puntos de sus personalidades has mezclado con este espectáculo?

 

Creo que es algo que busco, trabajar con amigos y personas que conozco, es algo que me interesa, no siempre se puede pero creo que es importante cuando puedes crear vínculos a la hora de crear. Me gusta cuando te encuentras con personas con las que puedes crear más allá del orgullo y entender que el principal propósito es la obra. Y esto creo que lo encontré en Denis y Vlad, son dos personas a las que admiro por lo que son como actores pero que los quiero y respeto aun más por lo que son como personas. No sé que tanto hay de ellos en los personajes o invers, solo creo que no puedo imaginar ahora la obra interpretada por otros actores.

 

  1. ¿Crees que en todos nosotros existe una parte negra, y una parte blanca y como las podemos equilibrar? ¿Las maldades tienen justificación oculta? ¿Como nos podemos sanar como ser humanos?

 

Creo que no es solo una parte negra o blanca, creo que estamos hechos de muchos más texturas y colores. Creo que podemos ser buenos o malos dependiendo del contexto.  Seguramente quien realiza un acto malo tiene debe tener un motivo para hacerlo y en el teatro entender este motivo me parece interesante, más atractivo de crear, así como decía la escultora francesa Louise Bourgeois “En la vida real, me identifico con la víctima. En el arte soy la asesina”. No se cómo podemos sanar, pero yo intento hacerlo a través del teatro, besando a mi esposa, abrazando a mi madre o simplemente viendo un partido de futbol.

 

8 ¿Cuáles fueron los mayores desafíos que encontraron dentro de trabajar por este espectáculo y como los superaron?

 

El desafío más grande fue como presentar los temas de racismo, homofobia, tortura y muerte que están alrededor de la obra, de tal forma que pudieran ser interesantes para el espectador, que los pudiera entender y ver con algo de distancia y humor para que no se quede en el drama y pueda reflexionar sobre lo que ve. Para poder lograr esto, en primer lugar, confié en la dramaturgia, es un texto que no da mucha información que narra muy bien los sucesos y los momentos por los que pasa el personaje. Y en segundo lugar, utilizar el talento y la capacidad interpretativa de los actores, el encuentro con ellos fue definitivo para mí, porque pude terminar de entender la obra y lo que buscaba con ella.

 

  1. Que hay por tu futuro? ¿Vas a continuar la colaboración con Vlad y Denis? ¿Hay nuevos proyectos pendientes?

 

Por el momento me gustaría estar un tiempo más en Rumania, me gustaría poder hacer algunas obras de teatro más aquí antes de ir a otro lugar. Espero pronto poder volver a trabajar con Vlad y con Denis, son dos actores increíbles. Sobre los nuevos proyectos sí, en este momento estoy trabajando en el teatro de Targu Jiu en una obra de teatro que vamos a estrenar en el mes de diciembre.

 

  1. ¿Qué mensaje quieres dejar para tu entero público y, por supuesto, para nuestros leedores y amigos?

 

Antes que nada agradecerte a ti y a Daily por esta entrevista, creo que es un espacio muy valioso para los artista. Y a las personas que lean este articulo quiero invitarlos para que vaya este 25 de noviembre a ver “Soy asesino y padre de familia” en el teatro Metrópolis. Y si no pueden esta fecha, pueden seguir la página del teatro para ver cuando vas se va presentar.

 

What's Your Reaction?
Excited
0
Happy
0
In Love
0
Not Sure
0
Silly
0
View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top