Now Reading
3 MOTIVE cu Otniel Floruț : “Am primit șansa să pot spune lumii povești și să creez/reimaginez lumi și personaje cu care rezonez, cu care rezonăm.”

3 MOTIVE cu Otniel Floruț : “Am primit șansa să pot spune lumii povești și să creez/reimaginez lumi și personaje cu care rezonez, cu care rezonăm.”

Actor al Teatrului Național Timișoara, pe Otniel Floruț îl știm din spectacole antrenante precum Casa de pe graniță, Copiii nopții, spectacolul de mare succes la public Exod. Se pregătește în prezent pentru ieșirea la rampă a unei noi premiere, Foamea, regia Alina Ilea, ce va avea loc la Teatrul Basca  în cadrul Festivalului TESZTEuroregional Theatre Festival Timișoara organizat de Teatrul Maghiar de Stat “Csiky Gergely” Timișoara.

L-am remarcat în cadrul ediției 39 de Monolog Slam România, unde l-am și premiat cu Premiul Presei. Pentru adevărul din jocul lui actoricesc. A jucat pur, emoționant, direct și cu mesaj. Și mereu ne-au plăcut partiturile directe și de esență. Astfel că acest interviu, pe lângă un premiu pentru el, este și un premiu de la el către noi toți, cei care-l admirăm și-l vom aprecia pe viitor în toate spectacolele sale.

Enjoy!

 

3 lucruri pe care actoria m-a ajutat să le descopăr/să le învăţ/să le aflu despre mine

Am descoperit că atunci când forțezi limitele pe care crezi că le ai, pe care tot tu ți le-ai impus, ajungi la rezultate pe care nu le bănuiai. Am constatat că e nevoie de multă disciplină dacă îți dorești multe lucruri și dacă vrei să le și realizezi. Am învățat că trebuie să îmbrățișezi necunoscutul, ferindu-te de el nu faci nimic altceva decât să-ți pui bariere singur, bariere care nu vor aduce nimic altceva în afară de stres.

 

 

3 dintre cele mai iubite personaje jucate până acum şi motivele alegerii

Menționez aici personajul Bogdan din Copiii nopții, spectacol în regia lui Alexandru Weinberger-Bara, în primul rând fiindcă e debutul meu pe scena Teatrului Național din Timișoara și în al doilea rând pentru că aduce cu el acea lume a vieții de cămin, a tinerilor plecați de acasă și a problemelor cu care se confruntă. Tot la Teatrul Național din Timișoara, în spectacolul Casa de pe graniță, regia Ada Lupu Hausvater, joc rolul unui diplomat și rolul unui vameș, iar ce mi-a plăcut aici în mod special e construcția personajului colectiv (dacă putem spune așa) “Diplomatul” care însumează trei actori care folosesc ca mijloc de expresie canonul (personal asta mi-a amintit de principiul de cor grecesc și forța de care dispune efectul relației corifeu-cor) și am apreciat provocarea de a juca rolul Vameșului în limba Franceză. Un alt personaj care a fost o alegere personală pentru monodramă în cadrul facultății este Iona din piesa omonimă semnată de Marin Sorescu. Am ales textul inițial pentru că îmi vorbea despre multe lucruri pe care voiam să le spun la rândul meu lumii. Rezultatul e un puzzle de fragmente din textul original scris de Marin Sorescu + o inserție de text din Afară în fața ușii de Wolfgang Borchert.

 

3 întrebări la care îmi răspund tocmai prin statutul de actor

Cine sunt? Cred că e important să-mi verific constant realitatea, să continui să mă chestionez privitor la ceea ce se întâmplă cu mine, la ceea ce simt, cum mă raportez la ce se întâmplă în jurul meu. De altfel, întrebarea “cine sunt” îmi aduce aminte și de exercițiile de improvizație și asta mi se pare o paralelă foarte bună pentru felul în care te prezinți în fața altora. E important să definești cine ești, care e scopul tău și care e fondul pe care creezi sau accepți ceva.
Cum gestionez situațiile limită? Cred că prin teatru am deprins anumite mecanisme de a construi un dialog, de a-l tempera sau de a provoca părerea celuilalt și cred că asta mă ajută de multe ori să păstrez un echilibru între a mă lăsa copleșit de o situație sau a mă provoca să privesc dincolo de datele unei probleme.
Ce are relevanță pentru mine și ce nu? E important să știu ce îmi doresc și încerc tot mai mult să nu mă risipesc în planuri sau proiecte personale pe care nu le pot finaliza sau care nu mă obligă să mă documentez, să mă dezvolt, SĂ CAUT. Cred că e un timp anume pentru toate, iar lucrurile trebuie gestionate corect, cred că există un timp pentru studiu, un timp pentru creație și un timp pentru considerarea rezultatelor. Caut și cred că e o muncă perpetuă în a păstra echilibrul între cele menționate mai sus.

 

3 moduri în care mă pot descrie ca performer

Ca performer cred că sunt tipul care se documentează, îmi place să mă provoc, îmi place să fiu provocat. Caut oameni de la care pot învăța diferite abilități, oameni care activează în diverse domenii creative și oameni cu care pot face schimb de informații, brainstorming. Sunt curios de nou și caut metode inedite pentru a mixa ce e vechi (consacrat) și ce e nou (inovația).

 

Cu regizoarea Alina Ilea – la repetițiile pentru spectacolul Foamea

3 realităţi cotidiene pe care mi-ar plăcea să le schimb/să le îmbunătăţesc la industria artistică din România dacă aş avea o super-putere

Nu cred că e nevoie de o super putere, doar mi-aș dori ca oamenii cu diverse idei sau care dispun de spații, finanțări, de o putere în general, să nu profite de studenți sau de actorii tineri aducând tot felul de promisiuni și iluzii care în final se dovedesc pierdere de timp și de cele mai multe ori și de bani. Deopotrivă, mi-ar plăcea să știu că studenții sau tinerii actori își apără drepturile și nu se lasă înjosiți în proiectele pe care le au. Cred că trebuie să înțelegem că deși este o vocație, teatrul nu e un hobby ci o meserie din care trebuie să trăiești, nu să supraviețuiești. Apreciez instituțiile, finanțatorii, sponsorii care înțeleg că menirea artistului nu e cea a unui bufon care cerșește siguranța zilei de mâine. Apreciez că există oameni care susțin real arta, fie că au o poziție de putere sau că plătesc bilet și susțin inclusiv artiștii locali.

Mi-aș dori ca evenimentele de tip spectacol de teatru, performance să nu mai fie folosite în scop politic. Da, teatrul are desigur un rol social și anume educarea celorlalți și, a nu se înțelege greșit, e loc și pentru teatrul politic. Ceea ce mi se pare decadent în schimb e folosirea unor evenimente în folosul unei persoane, a unui partid politic sau al unei campanii politice.

 

3 mesaje pe care mi-ar plăcea să le transmit/cu care mi-ar plăcea să rămână publicul din întreaga mea expresivitate artistică

Mi-ar plăcea ca oamenii care vin la teatru să își ia un timp pentru ei cu ocazia acestui eveniment, spectacolul. Să nu o facă pentru ceilalți. Să lase loc de introspecție, de bucurie sinceră, de a-i privi pe ceilalți și a se lăsa priviți.

Mi-ar plăcea ca spectatorii să înțeleagă mereu că actul artistic presupune muncă și că nu suntem niște paiațe care își prezintă în fața lor fanteziile personale.
Și consider că suntem câștigați dacă teatrul aduce liniște, speranță, ridică întrebări și pune zâmbete pe fețele oamenilor.

 

See Also

3 motive pentru care zâmbesc în fiecare dimineaţă

Zâmbesc acum. Nu zâmbesc în fiecare dimineață :)) dar aș avea motive, multe chiar. Unele dintre ele? Mă aflu în proximitatea unor oameni minunați, creativi și cu multe de oferit. Am primit șansa să pot spune lumii povești și să creez/reimaginez lumi și personaje cu care rezonez, cu care rezonăm. Trăiesc și asta e cel mai important. În ciuda întâmplărilor pe care nu le putem controla, cu toții încă avem șansa să alegem cine suntem și ce ne dorim să facem. Am fost de câteva ori în situații limită și mă bucur că, printr-un concurs de întâmplări favorabile, sunt atât de viu și de disponibil să-mi fac meseria. Cred că în final doar asta contează.

 

 

3 actori din România cu care mi-ar plăcea să joc în viitor

Îmi doresc să joc cu oameni de la care am ce învăța și am observat în ultima perioadă mulți actori pe care îi consider interesanți și care cred că sunt niște parteneri de scenă generoși. Nu vreau să numesc pe cineva în defavoarea altcuiva, sunt multe nume de menționat. Sunt mulți actori buni, sunt mulți regizori mari. E și motivul pentru care recomand tuturor să meargă să vadă spectacole, să vadă filme, să meargă la concursuri de tipul celui care a avut loc de curând, MONOLOG SLAM ROMÂNIA, pentru că avem atât de multe de descoperit și de învățat de la ceilalți.

 

3 lecţii învăţate din postura de actor în cadrul Teatrul Naţional Timişoara

Am învățat că în cadrul unui teatru trebuie creat un mediu de siguranță. Este esențial. Iar de crearea acestui mediu se ocupă tot personalul, echipa artistică, oamenii din spatele scenei din toate departamentele și, nu în ultimul rând, conducerea instituției.
Am învățat că trebuie să crezi într-o continuă evoluție, să rămâi constant angajat în munca ta cu tine însuți și să nu îți pierzi entuziasmul, e singurul mod prin care poți atinge rezultate favorabile.
Și ceva cu ce am rămas încă din facultate e că atunci când faci lucruri, lucrurile te caută. Și cred că asta mă și motivează să muncesc mai mult, să îmi propun mai multe de la mine.

 

3 lucruri pe care mi le doresc de la viitor/ de la mine în viitor

Îmi doresc să rămân atent, prezent, să fiu curios de ce e nou/mereu în schimbare în jurul meu. Cred că m-ar frustra să constat(tardiv cum se întâmplă în cazurile similare) că mi-am pierdut entuziasmul față de meserie, că m-am blazat sau că am ajuns la un soi de manierism.
Îmi doresc să îmi gestionez cât mai bine timpul pentru a putea face cât mai multe lucruri și pentru a putea studia cât mai mult.
Îmi propun să fiu cât mai sincer cu mine și cu cei din jurul meu și să nu îmi fac iluzii despre ceea ce sunt și ceea ce înseamnă teatrul despre mine, altfel spus, să-mi răspund onest la propriile întrebări.

What's Your Reaction?
Excited
0
Happy
0
In Love
0
Not Sure
0
Silly
0
View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top