De vorbă cu…Nicoleta Hâncu : „Țelul meu, în calitate de actriță, este să se înțeleagă povestea, să fiu adevărată și prezentă.”

Pe multivalenta actriță de teatru și film Nicoleta Hâncu o știm de mult. Și ne-a surprins de fiecare dată. Cu nonșalanța, seriozitatea și profesionalismul cu care a abordat fiecare partitură, fiecare rol ce i-a fost încredințat, cam toate venindu-i mănușă. Asta înseamnă un actor versatil și evolutiv, finalmente.

În prezent Nicoleta lucrează intens la două premiere. Una de teatru – spectacolul Interesul generalthe Theatre of Romanian Playwrights, ce va avea premiera pe 16 decembrie,  și una de film – Taximetriști,  producție ce va avea premiera în cinematografe în ianuarie 2023.

Ne bucurăm de această revedere media și vă invităm să o redescoperiți pe Nicoleta Hâncu în acest nou interviu realizat de Daily Magazine. 

Bună, Nicoleta! Ne bucurăm să ne revedem, după ceva timp, mediatic, aici, pe Daily Magazine. Hai să începem cu începutul, ce face sufletul tău, universul tău de artist în perioada asta?

Mă bucur și eu să ne revedem. Face bine, mai bine decât în ultimii doi ani, atât pe plan personal, cât și profesional. Repet, filmez, joc într o perioadă în care nu prea există bani pentru proiecte independente și asta mă face să mă simt norocoasă. 

Cum simți că ai evoluat în toţi aceşti ani? Ce ai oferit şi ce ţi-a oferit pe scurt scena românească? Mai ai întrebări de răspuns în ceea ce priveşte teatrul?

Uneori am senzația că am învățat foarte multe, alteori că o iau de la zero la fiecare proiect. Fac un efort să-mi reamintesc că nu sunt la început și că nu are de ce să-mi fie frică și, totuși, mă regasesc aproape la fiecare proiect în ipostaza de newbie. E o luptă pe care o duc de când am început să joc, dar măcar acum sunt conștientă și nu mai resping etapa respectivă. Poate că asta e frumusețea meseriei, că o iei de la capăt de fiecare dată, că ești împins să ieși în permanență din zona de confort. În ceea ce privește teatrul sau filmul am mai multe întrebări decât răspunsuri. Și cred că e bine așa. 

În scurtă vreme Teatrul Dramaturgilor Români se va bucura de o nouă premieră, în regia lui Andrei Huţuleac. La ce să ne aşteptăm de la povestea asta, ce aduce nou cu sine în spaţiul teatral?

Cred că fiecare proiect contribuie la evoluția teatrului, fie că ne propunem asta sau nu. Nu știu ce aduce nou proiectul de la TDR și nici nu cred că e atât de important că cineva și-a propus asta. Țelul meu, în calitate de actriță, este să se înțeleagă povestea, să fiu adevărată și prezentă. Sper să avem săli pline și să mă bucur de ceea ce facem. Vom vedea rezultatul când apare și publicul, el este elementul decisiv în ce facem noi. 

Ce consideri tu că defineşte un regizor de succes şi care sunt trăsăturile ce fac din Andrei Huţuleac un regizor de liant în echipa lui?

Interesul General este al doilea proiect de teatru la care lucrăm împreună. Andrei, fiind actor la bază, înțelege foarte bine procesul actorului, etapele prin care trece în descoperirea rolului, care nu sunt întotdeauna ascendente, ci sinusoidale, importanța textului, a situației. Ne completăm foarte bine când jucăm ca parteneri și la fel simt că e și în noul raport regizor-actor. Nu am argumente logice, dar cred cu tărie în el ca artist.

Care sunt principalele 3 diferenţe şi principalele 3 similitudini între personalitatea ta şi cea a personajului tău din noul spectacol? 

Joc trei personaje în acest spectacol, dar o să mă refer la cel care are o întindere mai mare, Lucia Hrisanide. Încercând să găsesc diferențe și similitudini, mi-am dat seama că suntem mult mai diferite decât credeam. 

3 diferențe – lipsa iubirii, lipsa unui țel în viață, dorinta exacerbată de a fi validată

3 similitudini- limbarița, umorul involuntar, lipsa încrederii în propria persoană

Totodată, anul 2023 ne prinde cu o nouă premieră cinematografică, Taximetrişti, în care te vom vedea, de asemenea, evoluând. Ce a însemnat pentru tine lucrul la acest proiect şi de ce să meargă lumea la cinema să vadă acest film?

M-am bucurat să mă reîntâlnesc cu Bogdan Theodor Olteanu, lucrasem anterior la un scurt metraj și-mi doream să văd cum am evoluat amândoi în acest timp. A fost o atmosferă foarte relaxată, parcă n-am simțit că repet sau filmez, ci, mai degrabă, că m-am întâlnit cu niște prieteni să ne jucăm de-a filmul. Asta mi-a dat libertate să propun lucruri fără teama de a fi judecată. Și-i mulțumesc pentru asta. Cred că o să iasă ceva foarte bun. 

See Also

EXCLUSIV! De vorbă cu regizorul Alejandro Duran : „Caut, mai presus de toate, să lucrez cu oameni care doresc să creeze, care au o pasiune pentru acest meșteșug și un respect pentru tot ceea ce presupune a fi parte dintr-un proces artistic.”

Privind lumea ta interioară, ce lucruri te fac să zâmbeşti în cotidian?

Mă emoționează bunătatea, sinceritatea, compasiunea. Zâmbesc când văd gesturi umane, simple, când conduc, de exemplu, și cineva, în loc să mă claxoneze și să mă înjure, mă lasă să trec sau are răbdare până fac manevra. 

Ce-ţi doreşti pe viitor de la tine şi de la ceilalţi, personal şi profesional vorbind?

Nu știu ce să-mi doresc de la ceilalți, poate pentru că știu că nu pot controla ce fac ei. Cât despre mine, îmi doresc să îmi dau voie în continuare să greșesc și să mă amuz când o fac, să nu judec, să am încredere în mine și în ceilalți, să mă accept cu bune și rele, mai ales cu rele. Profesional îmi doresc să nu pierd niciodată bucuria în lucru, să nu mă las pradă egoului. 

3 întrebări pe care le adresezi Nicoletei din trecut/prezent/viitor?

Am senzația că trebuie să-mi adresez întrebări importante și sunt în pană de idei. O întrebare pe care mi-o adresez periodic, dar, mai ales, când sunt într-un moment de cumpănă, este “cu ce te pot ajuta”. Nu am fost învățată să cer ajutor, ci să mă descurc singură, iar genul ăsta de atenție la propriile nevoi este un exercițiu pe care îl practic de ceva timp și care mă ajută să mă recalibrez la propria persoană.

Ce mesaj de final doreşti să transmiţi publicului tău, de la suflet la suflete?

Mă onorează expresia “publicul tău”, pentru că nu consider că am un public al meu, dar fac un exercițiu de imaginație. Așadar, dacă ar exista un public al meu, i-aș transmite salutări.