De vorbă cu…Tobi Ibitoye : „Spectacolul Full Monty este distractiv, este diferit și este mai mult decât teatru. Adică, asta este Broadway pe o scenă românească.”

Maiestuosul regizor, prolific în tot ceea ce înseamnă musical în România, Răzvan Mazilu, se pregătește de lansarea la rampă a unui nou spectacol. The Full Monty (Goi pușcă) va avea premiera în datele de 18 și 19 octombriethe Sala Palatului din București. Spectacolul vorbește despre șansa unică de a avea curajul să îți depășești fricile și prejudecățile, astfel să poți să te transformi într-un învingător.

Pe lângă renumiți actori de musical, distribuția acestui spectacol îl include pe Tobi Ibitoye, aflat la primul său rol într-un musical,  renumit prin participarea sa la Vocea României și proiectele de după, cu Sasha Lopez, Eneli sau Feli ( cel mai recent single, Baby come back).

Stăm astăzi de vorbă cu Tobi despre întreaga experiență la care lucrează de zor alături de colegii săi și care ne va aștepta din toamnă pe noi toți cei ce iubim arta în diversele ei moduri de expresie. 

Bună, Tobi și bun venit în cadrul Daily Magazine! Ne bucurăm să realizăm acest interviu cu tine, mai ales că ești aproape de lansarea la rampă a primului tău musical românesc. Care au fost primele tale gânduri/sentimente când ai acceptat această șansă și de ce musical?

Bună, mulțumesc mult. Mă bucur să dau acest interviu prin care am șansa de a discuta despre acest proiect foarte special. Îmi place faptul că ai spus primul musical românesc. Cred că vor mai fi multe altele și pentru mine este ocazia perfectă pentru cariera mea de actor. Din momentul în care am auzit de oportunitatea de a face parte din acest proiect, am fost foarte entuziasmat. Am lucrat de-a lungul anilor pentru a activa actorul din mine și imediat după ce am început să cred în el, mi-a venit această oportunitate. Dar a fost o oportunitate și mai specială pentru că mi-a dat șansa să fac mai mult decât teatru pe o scenă. Trebuie să cânt, să joc și să dansez, toate în același timp. O expunere artistică perfectă și, evident, încet, dar sigur, începi să înțelegi amploarea provocării, indiferent cât de entuziasmat ești.

Așa că da, a fost un rollercoaster emoționant, dar sunt cu adevărat bucuros și onorat că am fost distribuit în Full Monty. Este o poveste atât de distinctivă și am șansa de a o împărtăși cu publicul din România. Cu siguranță va constitui un punct de reper în cariera mea de artist și pentru asta sunt cu adevărat recunoscător.

Cum poți descrie relația artistică cu directorul producției Full Monty, Răzvan Mazilu? Care sunt cele mai bune lecții învățate de la el?

Răzvan, cu un talent impecabil și experiența și dexteritatea lui ajută procesul de lucru să se desfășoare fără probleme. Dar aceasta este doar o referire la abordarea sa artistică. După cum văd eu, este o ființă umană foarte curajoasă și asta cred că este una dintre calitățile care fac să lucrezi atât de ușor cu el. Ca să nu mai vorbim de cât de generos și amabil este. Fiind nou în această industrie, există multe reguli nescrise cu care nu sunt obișnuit. Îmi amintesc de ziua când am avut o sesiune de coregrafie cu el. Dintr-un motiv oarecare, nu am putut ajunge la timp… În glumă mă întorc mereu la stereotipul clasic care îi descrie pe nigerieni ca fiind mereu în întârziere. Dar de data asta am întârziat vreo 30 de minute și  Răzvan mă aștepta. Acest fapt, în comunitatea de teatru, acesta este un nu total. În general, întârzierea nu este ceva de care să fii mândru, în nici un caz. Iar eu deja mă simțeam foarte rău că am întârziat. Când am ajuns, în sfârșit, a avut un mod atât de calm și genial de a mă ajuta să înțeleg. Fără să spun un cuvânt, l-am auzit spunând… „Tinere, asta nu trebuie să se mai întâmple niciodată!” Mă așteptam la o bătaie foarte puternică, iar el a continuat fără probleme și m-a încurajat să omit scuzele și să mă concentrez pe a profita cât mai bine de timpul care ne mai rămânea.

Această experiență are modalitatea de a mă ajuta să-mi recalibrez intențiile și angajamentul față de proiect și reprezintă, cu siguranță, o curbă de învățare de impact. Totuși, cred că cea mai impactantă lecție primită de la Răzvan până acum este cum ar trebui să-mi dozez emoțiile pe scenă. Pentru că sunt atât de multe forme de artă implicate și pentru că sunt, de asemenea, teribil de pasionat în general, devine o provocare prea mare să mă concentrez pe toate cele trei forme de artă și să le livrez suficient pe toate. Răzvan are un al șaselea simț pentru artiștii debutanți ca mine și mă ajută să-mi canalizez eficient atenția și concentrarea, secțiune cu secțiune, către fiecare formă de artă. Este un proces minunat. Un proces cu adevărat creativ.

Ce este cel mai dificil pentru tine în rolul pe care îl vei juca într-o astfel de producție și care a fost cel mai bun mod de a depăși propriile provocări și bariere artistice personale?

Fără îndoială, cea mai dificilă provocare este Dansul. Nu am nicio experiență profesională reală cu dansul… și da, știu, sunt negru și se presupune că sunt un geniu pe ringul de dans. Ca să fiu corect, am ceea ce îmi place să numesc ritm. Cu toate acestea, pe cât de mult dansul este despre ritm, nu este suficient. Ai nevoie de un anumit nivel de cunoștințe tehnice pentru a te descurca, mai ales că, în timp ce dansezi, probabil vei cânta și vei vorbi sau doar vei vorbi.

Cu toate acestea, aceasta este bucuria de a crea în sine și arta, în general. Nu trebuie să fie perfect. În general, sunt foarte critic cu mine însumi… dar lucrul la prezența completă mă ajută să înțeleg că este în regulă să nu fii perfect. Dorința trebuie să fie să lupți pentru asta, să lucrezi consecvent spre cea mai bună versiune a spectacolului. Cu fiecare zi care trece, pot vedea creșterea. Mișcările devin mai ușoare, nu pentru că nu erau ușoare înainte, ci corpul meu învață ceea ce nu știa la începutul procesului.

Ca atare, pentru a răspunde la întrebarea ta, singura modalitate de a depăși o provocare este să-i faci față. Curajul este unul dintre pilonii actoriei. Curajul de a fi, de a fi prost, de a fi inteligent, de a nu-ți fi rușine, de a îndrăzni să exprimi ceea ce ai ezita în general să exprimi. Sunt acele momente de vulnerabilitate care dau naștere fanteziei pe care o numim artă.

Te lași inspirat și de la colegii tăi de scenă, le împărtășești din abilitățile tale muzicale?

Cu siguranță. Când eram copil, în ultimul an de liceu, mergeam la teatru, Godot mai exact, și acolo mă uitam la spectacole de teatru cu Oana, Bianca și Lucian. Pentru mine sunt vedetele teatrului independent românesc. Spectacole precum Venus vs Mars și Trilogia americană de Doina Antohi sunt câteva dintre cele pe care le-am studiat. De câte ori i-aș vedea jucând, aș râde la fel de tare. Îmi amintesc chiar că am râs înainte de punchline pentru că o știam deja și puteam să o văd venind și ar fi jucat-o atât de perfect. Acestea au fost spectacolele care au sădit sămânța actoriei în inima mea. Așa că vă puteți imagina cât de mare este acum onoarea să lucrez cot la cot cu acești actori, pe care îi apreciez atât de mult.

Am șansa de a învăța atât de aproape nivelul eticii în muncă, ce face un spectacol grozav, să învăț cum să-mi pese de talentul meu. Sincer, nu știu dacă am încă abilitatea de a împărtăși din talentul meu oricăruia dintre actorii cu care lucrez în prezent. Aceștia sunt profesioniști experimentați, pentru care sunt cu adevărat recunoscător că am șansa să lucrez și de la care nu trebuie decât să învăț cât de mult pot, pentru ca, pe viitor, să pot da, la rândul meu, celorlalți.

Care este povestea principală și mesajul cu care ți-ar plăcea ca publicul să rămână după vizionarea Full Monty și de ce ar trebui să vedem acest spectacol, indiferent de vârstă sau sex?

Simt cu tărie că nu sunt în locul unde să am o asemenea dorință. Vreau ca oamenii să simtă că ceea ce simt că nu a fost influențat de propriile mele dorințe. De asemenea, nu aș vrea să intru în tematica spectacolului cu nicio formă de așteptări. Dacă am excepții, ar trebui să fie ale mele și nu ale publicului. Sper doar ca publicul să se distreze la fel de mult pe cât ne-am distrat noi lucrând și creând spectacolul în sine și, din același motiv, cred că ar trebui să vină să vadă întreaga punere în scenă. Este distractiv, este diferit și este mai mult decât teatru. Adică, asta e Broadway pe o scenă românească, în limba română, hai… este uimitor!

Referitor la cariera ta muzicală, cum simți că ai evoluat de la Vocea Romaniei până în prezent? Ai accepta din nou acest tip de competiții?

Sunt foarte mulțumit de progresul meu de la perioada Vocea până în prezent. Astăzi, nu sunt doar cântăreț, ceea ce eram atunci, sunt și compozitor. Am povești de spus și o pasiune de a le împărtăși. Ajut și alți artiști să-și împărtășească poveștile, scriind cântece pentru ei. Băiatul este acum bărbat și sunt recunoscător și mândru în același timp.

See Also

WRS revine la origini. Andrei Ursu lansează azi noul single, Hai inimă

Nu cred că voi supraviețui unui alt astfel de proces. La momentul în care am participat, eram foarte inocent și, îndrăznesc să spun, naiv. Nu mai este cazul. Este un rollercoaster emoțional foarte solicitant și aș prefera acum să-mi canalizez toată această emoție spre crearea și împărtășirea cu ascultătorii mei de povești frumoase, triste și nebune.

Ai avut șansa să călătorești în ultima perioadă în țara ta natală, Nigeria? Ce îți lipsește cel mai mult de acolo?

Nu am mai fost în Nigeria de foarte mult timp acum. Cred că din 2017 dacă nu mă înșel. Îmi place să cred că sunt foarte fericit aici și, ca atare, rareori îmi lipsește ceva anume despre Nigeria. Poate mâncarea din când în când, dar pot oricând să gătesc sau să comand de la restaurantul nigerian de aici. Cu familia țin legătura pe WhatsApp, unul dintre prietenii mei din copilărie este acum aici cu mine în România și mi-am făcut și mai mulți prieteni. Am întâlnit oameni foarte buni pe care îi pot numi familie și de care pot depinde în totalitate. Am oameni minunați alături, am muzică, iar acum am teatru, ce altceva aș putea cere?

Ce îți place cel mai mult în România și cum simți că te-a primit industria muzicală românească? Ai în plan noi colaborări muzicale?

Am crescut aici, am devenit bărbat aici, am devenit tată aici, am devenit artist aici, am devenit eu însumi aici. Aceasta este aproape mai mult decât o legătură maternă. Pământul m-a născut în atât de multe versiuni diferite. Nu știu de ce, ar putea fi doar noroc, dar așa este și sunt recunoscător pentru asta. Iubesc România doar pentru că este un loc minunat de a fi.

Am lansat recent primul single de pe albumul meu de debut (Fear to Freedom) – Baby come Back featuring Feli. Înainte de finele anului, mă voi întoarce în studio pentru a-l termina. Sper să-l lansez anul viitor în primăvară. Include câțiva artiști cu adevărat grozavi și cântece care spun povestea tuturor schimbărilor care s-au petrecut în viața mea. Sunt cu adevărat entuziasmat.

Dacă ar fi să transmiți un mesaj de la Tobi din prezent către Tobi cel din trecut și din viitor, care ar fi acest mesaj?

Mesajul este simplu. Ambilor Tobi le-aș spune: „Rămâneți în prezent, bucurați-vă de proces”.

Biletele pentru spectacolul Full Monty – 8 octombrie – Sala Palatului – pot fi achiziționate de here.