BRĂILA ÎN FESTIVAL DE TEATRU | LAURA VASILIU : „Pentru mine spectacolul Sonata de toamnă, așa cum l-a conceput regizorul, Alexandru Mâzgăreanu, este un exercițiu de vindecare sufletească.”

Dacă toamna înseamnă melancolie, o Sonată de toamnă ce se va juca la Braila, within the International Theatre and Performing Arts Festival, spectacol prezentat de Teatrul Nottara sâmbătă, 30 septembrie, ora 18, nu poate însemna decât reîntâlnirea publicului cu emoții ale sufletului.

Celebra poveste scrisă de Ingmar Bergman, și regizată la Nottara de Alexandru Mâzgăreanu, ne vorbește azi, într-o interpretare cutremurătoare, despre suferință, despre feminitate, despre depresie, despre asumare, despre pierderi irecuperabile și, mai ales, despre IUBIRE.

Invitata de azi din cadrul interviurilor dedicate Festivalului de Teatru de la Brăila is Laura Vasiliu, cea care dă viață personajului Eva în sensibilul spectacol. Biletele pentru acest spectacol pot fi achiziționate de here.

Bună ziua, Laura, şi bun găsit în cadrul Daily Magazine! În curând ne vom bucura de prezenţa ta artistică, în cadrul Festivalului de Teatru de la Brăila, cu spectacolul Sonata de toamnă, de la Teatrul Nottara din Bucureşti. Spune-mi ce înseamnă pentru tine ca actriţă, şi ca om, acest spectacol şi cât de actual este mesajul său în spaţiul contemporan de azi?

Bună ziua și mulțumesc pentru invitația de a vorbi puțîn de teatru! Pe lângă faptul că spectacolul „Sonata de toamna” regizat de Alexandru Măzgăreanu îmi este foarte drag,  Eva este cel mai important rol pe care l-am jucat în Teatrul Nottara până acum. Mesajul nu poate fi decât actual pentru că  privește relația mama-fiica explorată până la esență. Piesa este un fel de psihanaliză inițiată de cineastul Igmar Bergman, cel care a și regizat filmul cu același nume (premiat cu Oscar la câteva categorii). Spun psihanaliză pentru că apare acea realitate crudă, clară și lipsită de menajamente proprie unei incursiuni în inconștient . Pentru mine spectacolul, așa cum l-a conceput regizorul, este un exercițiu de vindecare sufletească. Cu alte cuvinte, înaintea fiecărei reprezentații eu știu că va trebui să cobor în cele mai întunecate zone ale sufletului pentru a ieși apoi la lumină  și eu, și Eva.

Cum percepi fenomenul festivalurilor de teatru în România, ce beneficii reale aduc în industrie?

În ceea ce privește teatrele, nu cred că putem vorbi de o industrie, ci despre efortul autorităților binevoitoare, cu puțîn noroc a unor sponsori și a managerilor de a oferi ceva memorabil publicului și artiștilor. Slavă Domnului că mai există festivaluri!  Previziunile în ceea ce privește instituțiile de cultură sunt destul de sumbre, dar sper că cei puternici vremelnic să nu ne taie accesul la frumusețe și taină. Desigur că există diferențe de calitate între spectacole și cred că ar trebui redefinite criteriile de valoare în funcție de care judecăm o performanță  și să încercăm să împrietenim succesul cu valoarea.

Ce ai auzit frumos despre Brăila şi teatrul său şi ți-ar plăcea să (re) descoperi o dată cu acest festival?

Nu am fost niciodată la Festivalul de teatru de la Brăila, de aceea sunt curioasă și emoționată. Totuși am urcat o dată, după facultate, pe scena teatrului brailean pentru un concurs pe care nu l-am luat. Nereușita de atunci m-a responsabilizat și m-a vindecat, sper eu, de superficialitate în ce privește meseria.

Care sunt elementele despre care consideri că asigură trăinicia spectacolului, dincolo de vremuri?

Zâmbesc pentru că am anticipat puțîn întrebarea asta, fără să o fi citit înainte. Elementele care asigura trăinicia unui spectacol pleacă de la un text bun, profund,o concepție regizorală solidă și cuceritoare, artistică, fascinantă, revelatoare, care lucrează cu esențe, care creează o lume în afară noastră și ne ajută să o construim pe cea dinăuntru, care ne face să ne îndrăgostim , apoi să ne dăruim că artiști și să învățăm un limbaj nou. Acest limbaj e important să fie golit de prejudecăți , clișee și minciuni. Peste toate astea și multe altele ar fi minunat să existe har, talent muncit și cultivat.

Foto din spectacolul Sonata de toamnă – regia Alexandru Mâzgăreanu, Teatrul Nottara București 

See Also

De Ziua Marii Uniri, Voltaj și Zdob și Zdub își unesc forțele și aduc în playlisturi „Fratz”

Ce ai învăţat din întâlnirea cu regizorul spectacolului, Alexandru Mâzgăreanu, şi de la partenerii tăi de scenă?

De când am venit în teatru, eu am jucat aproape în toate spectacolele montate de Alexandru Mâzgăreanu. Este printre puținii regizori cu care am avut continuitate la lucru. Nu e meritul meu, ci al lui. Al meu e doar câștigul. Câștigul de a descoperi împreună lumi și personaje foarte diferite, de a lucra într-o atmosferă creativă și de încredere. Am apreciat la regizor pe lângă dăruire și talent o bună cuviință, un bun simț atât de puțîn vizibile în lumea noastră.

Cu doamna Victoria Cociaș nu am mai jucat înainte și a fost o mare bucurie să o descopăr: caldă, duioasă chiar, sub o aparență severă; fermecătoare și jucăușă, sărind mereu în ajutor la nevoie dând impresia că face un gest banal. Cu Sorina și Dan Bordeianu joc și în alte spectacole cu mare drag de ei; sunt din familia mea.

Ce ai împrumutat/ ce ai dăruit personajului tău din spectacol?

La personajul Eva a trebuit să pornesc de la mine, pentru că având niște trăiri atât de puternice, era riscant să fac o construcție exterioară pe care să o umplu ulterior. Așa că i-am împrumutat Evei întreagă mea ființă și tot au mai rămas locuri libere.

Principalul motiv pentru care ai cumpăra bilet la acest spectacol şi cu ce ți-ar plăcea să rămână spectatorul după vizionare?

Mi-e greu să mă pun în locul spectatorului în cazul ăsta, dar cred că e un spectacol frumos, pictural( meritul și  altor creatori fantastici precum: Alexandra Mâzgareanu -costume și Ștefan Caragiu-decor) , emoționant, puternic în care e imposibil să nu te regăsești puțin.