De vorbă cu Teofil Memelis : “Toată experiența de până acum de la TMF m-a făcut să capăt mai multă încredere în mine. Ba chiar și o liniște interioară, odată ce talentul meu a primit această recunoaștere.”
Să joci pe scena Teatrului „Maria Filotti” din Brăila înseamnă să pășești pe urmele unora dintre cei mai mari monștri sacri ai scenei românești. Este un spațiu încărcat de istorie, unde fiecare colț respiră povești, iar pentru un tânăr actor, debutul aici vine la pachet cu o responsabilitate uriașă, dar și cu o magie greu de egalat.
Teofil Memelis este una dintre figurile proaspete și dinamice care au adus o energie nouă în trupa de la Brăila. În interviul de astăzi, dăm cortina la o parte pentru a descoperi cum au arătat primele lui interacțiuni cu TMF, cum l-a primit această scenă legendară și ce a însemnat adaptarea la ritmul unui teatru de un asemenea prestigiu.
Până în prezent, publicul brăilean l-a putut urmări pe Teofil în trei producții majore, cu registre complet diferite, unde a demonstrat o versatilitate remarcabilă:
A adus mister, farmec și speranță în rolul lui Bill Starbuck din „Omul care aduce ploaia” (regia Andrei Huțuleac).
A explorat subtilitățile și dramele profunde ale personajului Happy Loman în clasicul „Moartea unui comis voiajor” (regia Mădălin Hîncu).
Leo în noua comedie spumoasă „O oră de liniște” (regia Ciprian Chiricheș) – o provocare proaspătă în cadrul unei premiere efervescente, care îi pune în valoare perfect instinctul comic și sincronizarea scenică.
Dar dincolo de aceste două roluri puternice care i-au marcat începutul la TMF, am vrut să aflăm cine este Teofil atunci când luminile din sală se sting. Am povestit despre chimia cu echipa din Brăila, despre cum se simte vibrația publicului de aici, dar și despre provocările, visurile și ambițiile unui actor aflat în plină ascensiune.
Începuturile și integrarea în TMF
Cum a început povestea ta cu TMF? Îți mai aduci aminte momentul în care ai trecut pragul trupei sau cum a fost la casting?
Prima zi la TMF a fost un fel de carusel emoțional. Mă simțeam entuziasmat, și, în același timp, tensionat pentru că intram într-o trupă de actori profesioniști si cumva puneam o presiune pe mine să fiu cât mai bun. Huțuleac mă cunoscuse la casting, pe colegi i-am cunoscut la prima citire.
Ce te-a atras cel mai mult la acest proiect în primă fază și ce te-a făcut să spui „da, aici este locul meu”?
M-a atras în primul rând șansa de a juca un rol principal, plus oportunitatea de a mă putea angaja, în prima fază drept colaborator, într-un teatru. Și în timp a venit și sentimentul că mi-am găsit locul, mai ales datorită faptului că m-am integrat destul de ușor în colectiv.
Cum te-ai adaptat la energia trupei? A existat un spectacol sau un moment specific în care ai simțit că ai devenit, oficial, „de-al casei”?
Cred că am intrat în energia trupei încă de la primele întâlniri, când eram la lecturi. M-au primit cu brațele deschise și chiar am avut parte de sentimentul ăsta plăcut. Momentul oficial ar fi, cred, păcăleala pe care mi-au făcut-o colegii cu cheia de la cortină. Mi-au ținut prank-ul vreo două săptămâni, eu le puneam tot felul de întrebări, că eram destul de sceptic în privința acestei chei magice de la cortină. Dar colegii mei îmi tot dădeau răspunsuri la întrebările mele și au ținut gluma vreo două săptămâni. Și, da, pot spune că acela a fost un moment în care m-am simțit de al casei.
Activitatea de până acum și evoluția în trupă
Privind în urmă la parcursul tău de până acum, care consideri că a fost cea mai mare provocare pe care ai întâlnit-o pe scenă?
Aș spune că provocarea mea principală cam de când am terminat facultatea a fost să capăt libertate pe scenă. Libertatea în a crea, în a mă juca, în a fi un actor, și nu doar să spun niște replici. Ci să le dau viață.
Cum simți că te-a schimbat TMF, atât ca actor, cât și ca om?
Ca actor, am avut parte de un progres vizibil, pe care îl simt și eu. Am avut șansa să înțeleg ce înseamnă să ridici un rol, câtă încărcătură energetică și emoțională ai nevoie pentru a duce un spectacol de două ore. Am avut parte de o inițiere în mediul profesionist, dar și de un parcurs frumos. Iar ca om, toată experiența de până acum de la TMF m-a făcut să capăt mai multă încredere în mine. Ba chiar și o liniște interioară, odată ce talentul meu a primit această recunoaștere.
Care este cel mai valoros sfat sau critică constructivă pe care ai primit-o de când ești în trupă și care te-a ajutat să crești?
Am primit un sfat în timpul repetițiilor de la Omul care aduce ploaia. Eram într-un impas și nu știam ce să fac, până când un coleg de al meu, Ciprian Chiricheș, mi-a sugerat să mă uit și la alte ecranizări ale piesei, să caut de unde să mă inspir, pentru că, așa cum mi-a spus el, “originalitatea în teatru e un semn de incultură”. Și e foarte adevărat.
Noua premieră: „O oră de liniște”
Felicitări pentru noua premieră! Spune-ne puțin despre spectacolul „O oră de liniște”. Despre ce este vorba, pe scurt, și de ce ar trebui să vină lumea să îl vadă?
Mulțumesc mult! În spectacol este vorba despre un om, Michel Leproux, care își dorește să aibă parte de o oră de liniște pentru a asculta un album preferat. Numai că, așa cum se întâmplă de obicei cu mai tot ce ne plănuim în viață, lucrurile iau o întorsătură neașteptată, iar la final, atât prin textul piesei, cat și prin regia lui Ciprian Chiricheș, suntem lăsați cu un exemplu și cu o lecție. O lecție despre ce este cu adevărat important în viețile noastre. Și cam ăsta cred că este și motivul pentru care oamenii ar trebui să vină să vadă spectacolul.
Care este rolul tău în această producție și cum ai lucrat la construcția lui? Ai găsit puncte comune între tine și personajul tău?
Joc un instalator pe nume Leo. Este un rol mai mic, dar savuros, mai ales datorită faptului că, pentru prima dată, a trebuit să fac un accent pentru un rol. Iar asta mi s-a părut o experiență foarte mișto și de care m-am bucurat din plin. Personajul meu este un rus și a trebuit să fac un accent rusesc, care este diferit de cel moldovenesc. M-a ajutat în construcția personajului să ascult rap rusesc, mai ales ca să capăt tonalitatea specifică vorbirii lor, cât și accentul. De asemenea și Ciprian, împreună cu Teodora, m-au ajutat să construiesc accentul, eu nefiind familiarizat cu așa ceva. Chiar m-a ajutat sprijinul lor și le mulțumesc și prin calea asta.
Titlul spectacolului este destul de ironic. Cât de „liniștite” au fost, de fapt, repetițiile pentru această piesă?
N-au fost. Ba chiar au fost zgomotoase, amuzante, hilare chiar și pline de energie. Chiar m-am distrat foarte mult la aceste repetiții și cu toții ne-am bucurat de text și de situațiile personajelor.
Ce aduce nou acest spectacol în repertoriul TMF și în evoluția ta personală în cadrul trupei?
Aduce o altă lume. Fiecare spectacol are o lume a lui, un univers unic. Iar pentru mine acest spectacol a însemnat încă o etapă în parcursul meu, plus dobândirea unui accent.
Planuri de viitor și concluzii
Ce urmează pentru tine după această premieră? Există deja alte proiecte sau texte pe care pui ochii în cadrul TMF?
Sunt deschis să primesc ce roluri mi se vor oferi. Deocamdată nu știu ce proiecte urmează în stagiunea viitoare, dar sunt tare curios ce urmează.
Dacă ar fi să descrii experiența ta generală la TMF în doar trei cuvinte, care ar fi acelea?
Bucurie, muncă și echipă.
What's Your Reaction?
